Sala tronului. De jur imprejur, cate doua randuri de jeturi in stil bisericesc. In dreapta, langa tron, un jet mai inalt cu stema Moldovei. Pe pereti se vad portretele strabunilor. In fund, in dreapta si in stanga tronului, doua intrari. Pe laturea din stanga, planul al doilea, o usa. Ferestre in dreapta.
Scena I
Doftorul IERONIMO DA SECENA, doftorul IOHAN KLINGENSPORN, doftorul SMIL. Fiecare pastreaza putin accent in vorbire, iar CESENA vorbeste pe jumatate italieneste.
DOFTORUL CESENA: Ramai ca marmora
DOFTORUL KLINGENSPORN: Multa lume grijit la Nüremberg, dar ca palatinul n-am aflat Asa de bolnav si asa de tare Iessus Maria!
DOFTORUL SMIL: Otelit in aer, in lupta Pe trupul dumnealui numai crestaturi Am mila, n-am stiinta Rana de la picior ii otraveste trupul dumnealui Si Mengli-Ghirai e tare, dar un guturai, si la pat Atunci sa vedeti Unde e Smilica? Smilica, ai mancat? Smilica, ce, tu esti suparat? N-am nimic. Vezi, eu am, Smilica. In viteazul asta, o putere care scapa medicinii O vointa care a voit slobod pana la sfarsit
DOFTORUL CESENA: L-am vazut, amestecat cu nemtii. Gemea codrii de freddo. El ajuta si incuraja pe toti Cu miei ochii come un fulmine dal cello nella bataglia da Halicio E ammalato Dio Santo!
DOFTORUL SMIL: Klingensporn, ce zici de rana?
DOFTORUL KLINGENSPORN: Ai dreptate Peste saptezeci de ani hi Sa i-o ardem cu fierul ros
DOFTORUL SMIL: Ei!
prin cate focuri a trecut dumnealui sa treaca si prin asta O sa vrea?
DOFTORUL CESENA: Sa-l incredintam ca e durere grozava Serenissime, ma che dolore Io voglio Ho studiato questo uomo maraviglioso
DOFTORUL SMIL: Saaat Vine!
Scena II
Cei de sus. STEFAN intra pe usa din stanga, si mai imbatranit, cu piciorul infasurat, la bratul DOAMNEI MARIA. Doamna, imbracata inchis.
STEFAN: Doftori prieteni sunteti bine? O!
ce plecaciuni!
Ma
prind ca Smil a maturat dusumeaua cu fruntea Nu, Smil Mie nu-mi plac toate cate ii plac bunului meu prieten Mengli-Ghirai Nitica stiinta Mario Mario Ce tresari (la doftori). Am caldura?
DOFTORUL SMIL: Oleaca, maria-ta.
STEFAN: Ard?
DOFTORUL SMIL: Arzi? A, nu
STEFAN: Daca nu ard, ce va-ngrijiti? Cine nu arde nu se sfarseste
DOFTORUL KLINGENSPORN: Mai mult odihna, mariata.
STEFAN: De maine incolo, pace cu stiinta Ma voi odihni Asa intins nemiscat ca un mort Nimic, Mario Pana maine, trebile tarii Mario
DOAMNA MARIA: Ce porunceste preaslavitul stapan?
STEFAN: Mai putin ca o porunca si mai mult decat o dorinta.
DOAMNA MARIA: Ascult, Stefane.
STEFAN: Asa asa, draga Ah!
e demult de atunci Prea esti intunecata in straiele astea Vreau ceva mai altfel
DOAMNA MARIA: Ma duc si ma intorc cum doresti.
Scena III
STEFAN, doftorul IERONIMO DA CESENA, doftorul KLINGENSPORN, doftorul SMIL.
STEFAN (rasucind sabia): Carjea mea, Smil
DOFTORUL SMIL: Carjea? N-as vrea sa iasa carje din teaca
STEFAN: Niciodata n-am scos-o impotriva unui om cumsecade.
DOFTORUL SMIL: Niciodata n-am dorit sa fiu mai cumsecade
STEFAN (cu un suras trist): Esti cum esti, cum ai iesit din parintii tai Si carjea mea e cum e, cum a iesit din mana genovezilor
DOFTORUL SMIL: O!
biata mama, tare a tipat inainte sa ma scoata
STEFAN: Ce de tipete pana sa scoata otelul acesta, ce de lovituri, Smil, privind la fiecare lovitura o parte din soarta ei viitoare.
DOFTORUL SMIL: Putea genovezii s-o bata cat ar fi voit, daca nu te-ai fi batut si n-ai fi batut maria-ta cu ea Asta e adevarata ei soarta!
STEFAN: A!
Stii tu, Smil, ca tu esti ca sabia mea?
DOFTORUL SMIL: Ca sabia? Eu? Si de ce?
STEFAN: Ca si ea, esti foarte ascutit pe dinauntru.
DOFTORUL SMIL: Ea taie totdeauna, eu vindec cand pot.
STEFAN: Cand poti, Smil, dar cand nu poti?
DOFTORUL SMIl: Vindeca Dumnezeu unde nu putem noi
STEFAN: Dumnezeu Smil, din doua picioare bolnave tu poti face numai unul, dar zdravan?
DOFTORUL SMIL: Asta? Nu, maria-ta.
STEFAN: Dar din doi oameni sanatosi ai putea sa faci un bolnav?
DOFTORUL SMIL: Din doi oameni sanatosi? As face si doi bolnavi daca m-ar lasa inima.
STEFAN (rasufland adanc): Ah Rasuflarea Aci.
DOFTORUL CESENA: Non, serenissime, qui .(Arata piciorul.)
STEFAN (punandu-se pe un jet cu stema): Il simt mai putin. (Se intinde.) La bratul doamnei am venit pana aici Nu pricep
DOFTORUL KLINGENSPORN: Te simti mai bine, dar
STEFAN: Sunt mai rau, ho!
ho!
Nu mai pricep Sunt mai rau cand sunt mai bine, mai bine cand as fi mai rau, si bine de tot cand as pune mainile pe piept Signore, da-mi bratul i-i-i-i Cu trei nu se poate sa scap (Se duce in dreptul portretului lui Alexandru cel Bun.) Acesta fu un om si nu mai e de mult Smil, cum ti se pare?
DOFTORUL SMIL: Parca surade Bun si milostiv
STEFAN: De unde stii? Tu n-ai auzit de el. Poate ca nici tat-tau nu se nascuse pe cand domnea el.
DOFTORUL SMIL: Ce poate fi rau in castelul acesta?
STEFAN: Ai!
Nimic Si daca mana ta cea dreapta te sminteste, taie-o pe ea si-o leapada in foc
DOFTORUL SMIL: Da, in foc, dar nu s-o tai
STEFAN: Ce, Smil, tu sa indrepti Evanghelia?
DOFTORUL SMIL: Eu sa-ndrept? Nu indrept nimic, daca Ca un fulger din cer in batalia de la Halici Si bolnav, Doamne sfinte!
(it.). "Prealuminate, dar ce durere" "Vreau" Am studiat pe acest om minunat (it.).
nu indrept piciorul Domnului la al caruia nume se inchina stapanul meu Am cerca dar sunt dureri grozave dureri o!
brrrr!
STEFAN: Ce dureri, Smil?
DOFTORUL SMIL: In loc sa faci un foc mare, sa tai piciorul si sa-l lepezi in foc, mai bine ar fi sa iei taria focului si sa arzi raul care se intinde Brrr Grozave dureri!
STEFAN: Brrr!
grozave dureri Si se sfarseste. O!
ho!
ho!
prieteni, si va e mila? Ardeti stricaciunea dupa acest starv care a fost odinioara nebiruitul Stefan!
Puneti foc pretutindeni, s-aici s-aici s-aici pana-ti preface in scrum trecuta marire de o clipa ce-a stralucit in fata atator orbi, domnii crestinatatii!
Smil a!
Smil puteai sa-mi spui da dreptul Pe cuconi sa-i momesti, dar nu pe Stefan Ardeti degrab si fara mila!
(Le face semn sa se duca.) Sa vedem daca batranetile mele s-or mai aprinde de focul vostru.
UN CURTEAN: Petru Rares (Stefan ii face semn sa intre.)
Scena IV
STEFAN, PETRU RARES si mai in urma DOAMNA MARIA.
STEFAN: Ce vrei, Rares?
PETRU RARES: Doresc domnului nostru atotputernic sanatate si voie buna.
STEFAN: Doresti? Te cred Domnului nostru hi Atotputernic cand ii doresti sanatatea pe care nu o are? Ce te sfiesti ca o fecioara cand da cu ochii intaiasi data de ce-i e drag? Rares de la cine-ai invatat tu sa tii ochii in pamant? De la mine? Sau de la tatane-tau Rares? Da socul e placut o fi dand trandafiri
PETRU RARES: Stapane, n-am invatat stiinta ierburilor, dar, pe cat ma taie capul, socul n-a dat niciodata trandafiri.
STEFAN: Daca te-ar taia capul cum taie bratul tau, dintrun pescar ar iesi pret de ce-au prins toti pescarii de la inceputul lumii si pana s-ar sfarsi si pesti si pescari Oh!
Cine vine? Mi s-a parut
PETRU RARES: Doamne
STEFAN: Mai bine.
PETRU RARES: Ce sa fie mai bine?
STEFAN: Rares, tu nu esti un baiat cuminte Pentru ce Oana (Rares tresare.) Da Oana mi s-a plans ca nu-i prinzi pui de salbataciuni De ce? Te-ai facut mare O sajungi hatman
PETRU RARES: Doamne
STEFAN (il mangaie): Oh!
prostule Ce te-aduce?
PETRU RARES: Am venit
STEFAN: Daca n-ai fi venit, n-ai fi aci.
PETRU RARES: Sa
STEFAN: Sa?
PETRU RARES: Iarta-ma, doamne, iubesc!
STEFAN: A!
ha!
Ba vezi c-o sa ma indragostesc eu!
PETRU RARES: E fata buna
STEFAN: Buna si frumoasa, fireste.
PETRU RARES: Buna
STEFAN: Ca pita calda.
PETRU RARES: Buna saraca si fara parinti.
STEFAN: A!
fara parinti? Atunci cum s-a nascut?
PETRU RARES: Necunoscuti, maria-ta.
STEFAN: Ai dreptate, ca tu cu tat-sau d-ai vorbi nu l-ai cunoaste.
PETRU RARES: Iubesc pe Oana, maria-ta!
STEFAN: Cum? N-am auzit O!
ho!
ho!
!
Cu batranetile Da, Oana e fata buna si frumoasa si cuminte Piciorul meu stie, si Dumnezeu, si eu. Saraca si fara parinti tu stii Dumnezeu n-a aflat Si eu ma indoiesc Tu mi-o petesti mie ca p-un copil Si e copil, mititica Biiine Dar ei i-ai spus?
PETRU RARES: Da, maria-ta.
STEFAN: Si?
PETRU RARES: Ca ma iubeste ca p-un frate, dar ca nu simte nimic C-as fi boier, si ea Nu, prealuminate, aici (it.).
STEFAN: As, as, as!
(Doamna intra pe usa din stanga.) Doamna Ce frumos esti imbracata Rares tocmai imi povestea ca iubeste Pe cine, ma?
PETRU RARES: Pe Oana
DOAMNA MARIA: Pe Oana? Dar e un copil Si saraca Si
STEFAN: Un copil Nici tu nu erai mai mare
DOAMNA MARIA (speriata): Stefane!
Maria-ta!
(Il trage d-o mana.)
STEFAN (ii face semn de intelegere): Nu-ti zisei d-asta, ci d-astalalta. Asta ma doare Eu nu ma opui As vrea sa vad pe Oana alaturi de tine, s-o ingrijesti, s-o aperi, sa aiba si ea acelasi nume ca tine. Cand o zice cineva Oana sa se gandeasca la Petru si mai sus Rares, dar si tu esti un copil. Abia sa fi implinit douazeci si unu de ani. Ei, tu stii din cine te-ai nascut si eu Ia unul din caii mei, care ti-o placea, fie si pe Voitis
DOAMNA MARIA: Voitis?
STEFAN: Stiu Sa nu incaleci pe Voitis, ci sa iei alt cal care sa te duca ca vantul pe fata pamantului. Sa nu ocolesti nici deal, nici vale, nici munte, nici iaz, nici codri pana in Harlau. Si sa-i spui Raresoaiei asa: Mama, mie mi-a venit ceasul, vreau sa ma insor, si mireasa mea e buna, frumoasa, fara parinti, este Oana de la curtea Mariei a bietului domn al Moldovei. Si ce-o chizbui ea sa vii sa-mi spui Ca despre mine, va blagoslovesc p-amandoi!
PETRU RARES: Zbor
STEFAN: Sa te vad (Rares da sa iasa repede si se incurca.) Nu p-acolo, Rares, ca n-o sa iesi prin zid!
(Rares iese in fuga.) Patima, Mario. Sst copil mi-aduce aminte vremile vechi. Iiii Nimic trecator Rau am facut I-am crescut in nestiinta Va afla tot Saracul Petru Sa-l privim cand pleaca (Se duc la fereastra din dreapta.)
DOAMNA MARIA: Sa-l privim
STEFAN: Da, a luat pe Deres Pune seaua Strange chinga sa crape calul Sus (S-aude un tropot de cal.) De cand sunt n-am vazut un calaret care sa-nghita departarile Ma multa sanatate Raresoaii O!
iarta-ma, doamna O biata batrana, batrana Pe dupa deal la vale ca o mogaldeata Abia se mai vede Nu se mai vede!
Oh!
sangele Musatinilor n-are astampar, fierbe, navaleste ca haiturile de la munte!
Mario, o sa vie boierii Sa ne-mbracam de sarbatoare. Bogdan nu vrea. Opinteli zadarnice. Io, Stefan voievod, vreau!
DOAMNA MARIA: Sa zic nu, m-as uni cu dusmanii tarii impotriva copilului meu, sa zic da, as tine cu copilul impotriva tatalui. Se naruie un tron din slava lui trecuta si un altul se ridica in stralucirea lui viitoare. Plang pe unul, binecuvantez pe celalalt. Intre aste doua mariri inima mea de femeie nu gaseste mangaiere!
STEFAN: Stefan a trait, Bogdan incepe!
(Ies.)
Scena V
Stolnicul DRAGAN si jitnicerul STAVAR intra prin dreapta.
STOLNICUL DRAGAN: Vazusi pe paharnicul Ulea?
JITNICERUL STAVAR: Da, acum chiar.
STOLNICUL DRAGAN: Tot asa?
JITNICERUL STAVAR: Si mai darj.
STOLNICUL DRAGAN: A vorbit cu
JITNICERUL STAVAR: Da, cu cinci boieri mari, afara de cei doi din Sfatul domnesc.
STOLNICUL DRAGAN: Ei, ce e?
JITNICERUL STAVAR: Struna Si Stefan din ce in ce mai rau
STOLNICUL DRAGAN: Asa se zice.
JITNICERUL STAVAR: Vor sa-l arza.
STOLNICUL DRAGAN: S-a mai vorbit s-alt data, dar cum e el, ba azi, ba maine, cu judecatile, cu razboaiele, cu trimesii de la unguri, de la tarul Ivan, de la lesi, de la Mengli-Ghirai, de la turci, de la munteni, a dat zi dupa zi, an dupa an, pana l-a prididit boala.
JITNICERUL STAVAR: Poi de l-o arde, cum e el de bolnav si de batran
STOLNICUL DRAGAN: Si de slab
JITNICERUL STAVAR: S-a dus Stefan
STOLNICUL DRAGAN: Vecinica lui pomenire
JITNICERUL STAVAR: Dumnezeu sa-l ierte
STOLNICUL DRAGAN: A fost bun nu zic
JITNICERUL STAVAR: Si drept
STOLNICUL DRAGAN: Cu tara, da
JITNICERUL STAVAR: Pe noi ne-a cam scurtat
STOLNICUL DRAGAN: Boier, razas, taran supus, era totuna in fata lui
JITNICERUL STAVAR: Mosiile le impartea numai la ostasi
STOLNICUL DRAGAN: Din supusi ii facea razasi, din razasi boieri sadea.
JITNICERUL STAVAR: Ce era boerul de sfat, Cosma Serpe? Nimic. Un razas. Dupa Batalia de la Cosmin, il boieri, sacum e in divanul tarii
STOLNICUL DRAGAN: Si cu munteanca ceea
JITNICERUL STAVAR: Jupanesele noastre, rar poftite la castel
STOLNICUL DRAGAN: Ca de doi ani, de cand l-a intetit boala, de loc
JITNICERUL STAVAR: Ca o calugarita cu fetele, toata ziulica
STOLNICUL DRAGAN: De Rares ce zici?
JITNICERUL STAVAR: Harnic flacau Bun de razboaie Portarul Arbore stie multe
STOLNICUL DRAGAN: He!
ba vezi ca nu Cu el a petrecut Stefan in Harlau nu cu mine
JITNICERUL STAVAR: La frumoasa pescarita
STOLNICUL DRAGAN: Pai Rares
JITNICERUL STAVAR: Asa se zice
STOLNICUL DRAGAN: Arbore stie bine La nastere l-ar fi infierat
JITNICERUL STAVAR: E!
STOLNICUL DRAGAN: pe spata dreapta c-un cerc.
JITNICERUL STAVAR: Rares o fi stiind?
STOLNICUL DRAGAN: Nu se afla.
JITNICERUL STAVAR: Rares pleca mai adineauri Undeo fi plecat?
STOLNICUL DRAGAN: Se ducea p-un deres de nu i se vedeau picioarele Unde? Nu stiu Ulea vine?
JITNICERUL STAVAR: Nu crez, poate da, poate nu. Mi-a zis sa ne uitam bine la Stefan, ca el e cam bolnav
STOLNICUL DRAGAN: Hi!
JITNICERUL STAVAR: Ai auzit c-ast-noapte o bufnita a tipat toata noaptea pe castel?
STOLNICUL DRAGAN: Nu.
JITNICERUL STAVAR: Buha tipa, tipa pana despre ziua Cand sa zboare, o mata neagra hat, s-o manca. Mata se spala pe bot. Un vultur cazu sageata si inhata pe mata. Pe vultur il sageta un curtean, si alergand dupa vultur, curteanul cazu intr-o prapastie
STOLNICUL DRAGAN: Ce-o mai fi s-asta?
JITNICERUL STAVAR: Si azi-dimineata o vaca, din vitele domnesti, a sangerat im sistar, pe cand o mulgea
STOLNICUL DRAGAN: Ciudat!
Jitnicerul Stavar: Luna s-a aratat c-un cearcan rosu; cainii au urlat; o femeie a nascut un copil cu picioarele de ied
STOLNICUL DRAGAN: Urate semne!
JITNICERUL STAVAR: S-acum priveste (Se uita pe fereastra din dreapta.)
STOLNICUL DRAGAN: Acusica era senin, fara pic de nori, si deodata se bolovanira nori negri cum e catranul, ca sentuneca ca noaptea Si colo, departe, departe, de unde izvoraste Suceava, cerul e rosu parc-ar arde o cetate.
JITNICERUL STAVAR: Priveste Vezi tu un nor ca un balaur? Cu cap, cu gura cascata, cu aripile intinse cum se repede sa inghita p-un mosneag cu plete lungi Vezi? Aci aci ha haiti S-a topit mosneagul Cine vine?
Scena VI
Cei de sus. Hatmanul LUCA ARBORE, postelnicul TOADER, vornicul JURJ, parcalabii COSTEA, DRAGOS, SANDRU si ALEXA vin din dreapta.
HATMANUL ARBORE: Buna ziua, frate Dragan, buna ziua, Stavar.
STOLNICUL DRAGAN: Buna sa-ti fie inima!
JITNICERUL STAVAR: Ca totdeauna
POSTELNICUL TOADER (se uita pe fereastra): Buna, buna si nu prea buna
PARCALABUL COSTEA: Ce? Inima lui Arbore?
POSTELNICUL TOADER: As ziua de azi Se zice ca ziua buna se cunoaste de dimineata Pana mai adineaurea senin, si deodata s-a intunecat ca abia se mai vede
PARCALABUL DRAGOS: Era sa plec la Neamtu M-ar fi murat ca p-un caine
PARCALABUL SANDRU: Inhamase la olac , cand ma vesti Moghila
VORNICUL JURJ: Ce sarbatoare sa fie azi?
HATMANUL ARBORE: Nici una.
VORNICUL JURJ: Moghila mi-a zis sa ma imbrac ca de sarbatoare.
PARCALABUL ALEXA: Si mie
STOLNICUL DRAGAN: Si mie
PARCALABUL SANDRU: Si mie
HATMANUL ARBORE: Cine stie ce vrea domnul, tie-l Dumnezeu sa-l tie
POSTELNICUL TOADER: Ca mult e bun
PARCALABUL DRAGOS: Si viteaz
PARCALABUL SANDRU: Si nepartinitor
PARCALABUL DRAGOS: Si darnic
VORNICUL JURJ: Ce e al lui e-al tarii Ce e-al tarii e-a lui Dumnezeu!
POSTELNICUL TOADER: Drepte s-a facut cararile lui Si bolnav, ca mai bine as fi fost eu
BATRANUL ARBORE (imitand pe Stefan): Nimic Mario ce tresari Mititelul!
STOLNICUL DRAGAN: Ca parca n-ar mai fi el
HATMANUL ARBORE: Cum n-ar mai fi el? Dar cine vrei sa fie? Cine-ar rabda cum rabda el? Cine nu s-ar odihni in locul lui? Si cine n-ar umplea lumea cu vaietele? S-a plans cuiva, Dragane?
STOLNICUL DRAGAN: O vorba, hatmane.
HATMANUL ARBORE: O vorba neghioaba!
STOLNICUL DRAGAN: Fie
HATMANUL ARBORE: N-ar mai fi fost!
POSTELNICUL TOADER: Pace, fratilor!
Scena VII
Cei de sus. Clucerul MOGHILA intra, rasufland repede, prin dreapta.
CLUCERUL MOGHILA: Ei, asta nu inteleg!
Sa ma tai si sa ma presari cu sare pe crestaturi, si tot nu inteleg!
POSTELNICUL TOADER: Ce, Moghila, ce nu intelegi?
CLUCERUL MOGHILA: Da d-ta, ca esti toba de invatatura, intelegi?
POSTELNICUL TOADER: Ce, ma omule, ce sa-nteleg?
CLUCERUL MOGHILA: Ai dreptate, ca nu e de-nteles Ma duc la el. Se plimba prin casa. Cum ma vazu, zbughea in pat. Si aoleo, pacatele mele ce amce am Iaca nunteleg, si pace!
(Toti boierii se uita crucis la Moghila.)
POSTELNICUL TOADER (surazand): Pai nici eu nu inteleg.
CLUCERUL MOGHILA: Nu spui eu?
POSTELNICUL TOADER: Moghila, vino-ti in fire!
Ce-ai spus? Cine a zis, s-a facut, s-a dres?
CLUCERUL MOGHILA: Nu va spusei? Adevarat Capul meu al zapacit. Paharnicul Ulea, frate
MAI MULtI: Paharnicul Ulea?
CLUCERUL MOGHILA: Spus din fir-a-par Cum Sl-desus vrea El as ce am ce am Dar mort d-ai fi, si la asa porunca ar trebui sa te scoli si sa umbli ca-n ziua dapoi
HATMANUL ARBORE: Saaat!
Scena VIII
STEFAN intra la bratul DOAMNEI MARIA, imbracat in zale de argint c-o mantie de postav rosu blanita cu cacom . Galben la fata si cu cearcane la ochi. Schioapata. Doftorul IERONIMO DA CESENA, doftorul KLINGENSPORN, doftorul SMIL. Vin pe usa din stanga.
STEFAN: Sunt intre doua sabii Doamna, s-asta Amandoua m-au slujit cu credinta P-amandoua mi-am pus nadejdea. (Schimburi de-nchinaciuni.) Vedeti cum ma sprijin S-amandoua ma tin Una d-ar fi ceva mai slaba, m-as pravali de pe scaunul Moldovei drept la Manastirea Putnei, in randul stramosilor O!
lasa, Smil, n-ai grije (Se uita printre boieri.) Voi fi al vostru (Cauta cu ochii.) Da Smil, da Ai zis ceva?
DOFTORUL SMIL: Eu? Nu, maria-ta.
STEFAN: Parca vedeam bine (Se freaca la ochi. Catre un curtean.) Sa vie boierii. Intre ei nu era. Dragan, mai incoa, Stavar, mai aproape (Cauta cu ochii.) Paharnicul Ulea n-a venit? Moghila (Boierii se uita incurcati.)
CLUCERUL MOGHILa: Aici, maria-ta.
STEFAN: N-ai fost?
CLUCERUL MOGHILA: Fost, maria-ta
STEFAN: A plecat Ti-am spus sa te duci indata
CLUCERUL MOGHILA: Indata maria-ta
STEFAN: Nu l-ai gasit?
CLUCERUL MOGHILA: Gasit, maria-ta E cam bolnav
STEFAN: Ce? E bolnavior, bietul paharnic Cine sa-mi guste vinul de Cotnar? Il doare capul Oh-ho!
Il doare Il doare Si ce-l doare?
CLUCERUL MOGHILA: Ce ca-l ia cu frig, ca-l ia cu calduri si sta ghemuit in pat
STEFAN: Il doare capul!
CLUCERUL MOGHILA: De cap nu mi-a vorbit, maria-ta.
STEFAN: Il doare capul!
La cap e stricaciunea Nu e la locul lui Hatmane Arbore, sa vie si ostasii Nimic, doamna Ce fulgere Ca afara Moghila!
CLUCERUL MOGHILA: Ascult, doamne.
STEFAN: Asculta, pana mai ai cand Du-te la paharnicul Ulea Sade langa castel Cine ma iubeste e-aproape de mine Nu e asa, stolnice Dragan?
STOLNICUL DRAGAN: Da, maria-ta.
STEFAN: Du-te de-i spune ca eu si jitnicerul Stavar dorim sa-l vedem Nu doresti, Stavar? (Boierii sa uita unii la altii.)
JITNICERUL STAVAR: Cum zici, maria-ta.
STEFAN: Dar tu cum zici? (Lui Moghila.) Ca e rau sa puie pe Dragan si pe Stavar impotriva cu vorba lor si vorbele lor impotriva cu ei insisi (Joc de priviri intre boieri.) Ca Stefan n-ar sta la indoiala de ceea ce ar trebui sa hotarasca daca sufletul lui ar vrea
CLUCERUL MOGHILA: Preaslavite doamne
STEFAN: N-ai inteles?
CLUCERUL MOGHILA: Iaca sabia taie-ma, omoara-ma
STEFAN: Asa de curat? (Jocul privirilor se inteteste.) Nimeni din voi n-a Cum sa pricepeti ceea ce nu e de priceput? Dupa patruzeci si sapte de ani de domnie A!
Signore, sa ma reazim de bratul tau Moghila
CLUCERUL MOGHILA (tresarind): Aci, doamne!
STEFAN: Ce strigi asa de tare? Du-te si-i spune sa vie pana sa nu viu eu!
(Moghila se duce repede. Din partea dreapta intra Sfatul tarii, se inchina si s-aseaza in jeturi.) Ce de judecati am vanturat impreuna (Intra ostasi prin partea stanga din fund.) Ce de batalii (La sfetnici.) Senini si fara interes (La ostasi.) Cu patima si cu interes Si toate cu
aceeasi tinta Signore, treci de partea astalalta (Intra paharnicul Ulea si clucerul Moghila prin dreapta.) A!
Paharnice scumpa dumneavoastra sanatate
PAHARNICUL ULEA: Abia ma tin picioarele
STEFAN: Schimba-le cu ale mele Fii, ma omule, tanar, voinic, ca un brad, fii ca mine Ei, oleaca suflarea oleaca piciorul oleaca de caldura oleaca incheieturile dar incolo aproape nimic (Incearca sabia.) Nu vrea sa iasa Nu vreau sa vrea sa iasa Si de ce-as vrea? (Catre Ulea.) Sa spui feciorului tau sa nu stea cu capul in jos Signore, mutate in partea astalalta (Bogdan vine din fund trist, imbracat in zale de sus pana jos, cu mai multi ostasi.) Pe cine zaresc? Pe tine te mai asteptam (Stefan se suie in jetul cu stema din dreapta tronului. Bogdan da sa-i sarute mana. Stefan il opreste.) Prea e calda si nadusita Asteapta sa se raceasca (Catre doamna si Bogdan.) Ce tresariti? Da, vaz o doamna care se plimba pe langa castel
DOAMNA MARIA (indurerata): Nu e nimeni, maria-ta!
STEFAN: Nimeni (Doftorul Smil se pleaca la urechea domnului. Ii sopteste ceva.) N-ai grije Voi fi al tau sau al doamnei
DOFTORUL SMIL: Al doamnei? Al doamnei Maria, maria-ta
STEFAN (se ridica din jet): Maria si Moldova e totuna Ostasi, boieri, curteni, v-am adunat aci sa stati marturie dupa ce n-oi mai fi. Sunt patruzeci si sapte de ani multi si putini de cand Moldova imi iesi inainte cu mitropolit, episcopi, egumeni, boierii razasi si tarani, in Campul de la Direptate, si cum vru Moldova asa vrusei si eu. Ca vru ea un domn drept, si n-am despuiat pe unii ca sa imbogatesc pe altii ca vru ea un domn treaz, si-am vegheat ca sa-si odihneasca sufletul ei ostenit ca vru ea ca numele ei sa-l stie si sa-l cinsteasca cu totii, si numele ei trecu granita, de la Caffa pana la Roma, ca o minune a Domnului nostru Isus Cristos
HATMANUL ARBORE: Numele tau, maria-ta!
TOTI: Asa e!
STEFAN: Nu nu!
Eu am fost biruit la Razboieni si la Chilia, Moldova a biruit pretutindenea!
Am fost norocul, a fost taria!
Sunt batran (Se intoarce si priveste grupul unde stau paharnicul Ulea, stolnicul Dragan si Jitnicerul Stavar.)
MULTIMEA: Nu!
nu!
STEFAN: Oh!
padure tanara!
Unde sunt mosii vostri? Presarati la Orbic, la Chilia, la Baia, la Lipnic, la Soci, pe Teleajen, la Racova, la Razboieni Unde sunt parintii vostri? La Cetatea-Alba, la Catlabugi, la Scheia, la Cosmin, la Lentesti Unde sunt batranul Manuil si Goian, si Stibor, si Cande, si Dobrul, si Juga, si Gangur, si Gotca, si Mihai Spatarul, si Ilea Huru comisul, si Dajbog parcalabul, si Oana, si Gherman, si fiara palosului Boldur? Pamant!
Si pe oasele lor s-a asezat si sta tot pamantul Moldovei ca pe umerii unor uriasi!
(Se opreste ostenit.) Suflarea Batranetea (Sageteaza cu privirile grupul lui Ulea.) C-am cercat sa unesc Apusul intr-un gand, ca zic ca sunt crestini, si trimesii mei au batut din poarta in poarta, rugandu-se mai mult pentru ei ca pentru noi, sa lase razboaiele de zaviste si sa se ridice impotriva primejdiei obstesti a crestinatatii Le trebuia un om? Era A fost Acum e bolnav Vazand ca ramai cu fagaduielile, am cautat sa unesc Rasaritul. (Fulgera, ploua repede.) S-am trimes la unguri, la lesi, la litvani, la rusi, la tatari Au facut carari batand drumurile pustii oamenii mei, si degeaba. Invoieli cu peceti-n calapoade, iscalituri fudule Si praful s-a ales de invoieli. Vladislav, un molau, un intristat; Alexandru, un fudul, un iagelon, o sluga a popii de la Roma; Ivan, un nauc, cazut in copilarie (Un tunet urmat imediat de un trasnet.) Cand voi fi in fata lui, voi indrazni sa-i zic: Doamne, tu singur stii ce-a fost pe inima mea, ca-n tine am crezut, ca nici o desartaciune nu sa lipit de sufletul meu, ca am stat zid neclintit in fata paganilor Dar toti m-au parasit Doamne, osandeste-ma dupa pacatele mele, ci nu ma osandi de pacea cu turcii spre mantuirea sarmanului meu popor!
(Fulgere si tunete.) Bogdane, turcii sunt mai credinciosi ca crestinii cuvantului dat Tineti minte cuvintele lui Stefan, care v-a fost baci pana la adanci batranete ca Moldova n-a fost a stramosilor mei, n-a fost a mea si nu e a voastra, ci a urmasilor vostri sa urmasilor urmasilor vostri in veacul vecilor Ah!
Nimic Batran, bolnav si neputincios Mantia asta e prea grea So poarte altcineva mai tanar (Miscare in multime. Mirare.) Bogdane!
(I-o pune pe umeri.) Si voi, marturie a ceea ce ati vazut, spuneti tarii (tunetele se intetesc) ca vointa mea e sa se unga Bogdan de cand sunt in viata Ca vointa mea s-a ei a fost pururea una (Capetele boierilor se pleaca in semn de ascultare.) Signore, da-mi mana. (Stefan trage pe Bogdan spre tronul Moldovei.) Bogdane vino suie-te aseaza-te pune coroana Bine (Ingenunche.) Doamne, binecuvanteaza (Da sa-i sarute mana.) Ah!
(Se rostogoleste de pe treptele tronului in bratele Mariei s-a doftorului Cesena.)
MARIA: Stefane!
DOFTORUL SMIL: Altfel nu s-ar fi putut.
HATMANUL ARBORE: A murit?
CLUCERUL MOGHILA: Cine sa moara? Soarele nostru na apus inca!
