Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Aron Densusianu - biografie - (opera si scrierile)

 

DENSUSIANU Aron (pseudonimul lui Aron Pop), se naste la 19 nov. 1837, comuna Densus, judetul Hunedoara -m. 2/15 sept. 1900, lati. Critic, istoric literar, folclorist si poet. Fiul preotului Vizantie Pop si al Sofiei (n. Popovici). Fratele istoricului Nicolae Densusianu si tatal lui Ovid Densusianu. Scoala Normala din Hateg (1846-l848); gimnaziu] la Blaj (1852-l860); Acad. de Drept din Sibiu (1860-l864). A debutat ca poet in Foaie pentru minte, inima si literatura (1860) si a colaborat cu poezii, studii critice, art. politice etc. la principalele periodice transilvanene ale vremii: Amicul scoalei. Concordia, Fede-ratiunea. Albina, Transilvania, Familia.

n 1874-l875 editeaza la Brasov ziarul politic Orientul latin, iar intre 1893 si 1897, la Iasi, Revista critica-literara. Membru al Astrei; vicepresedinte al sectiei din Iasi a Ligii Culturale; membru corespondent al Acad. (1877). In Transilvania a profesat avocatura (1864-l880); in 1881 trece in Romania, stabilindu-se la Iasi, ca prof. univ. de lb. si literatura latina si, in calitate de suplinitor, de istorie a literaturii romane. Scriitor mediocru, desi prolific si ambitios (a ramas de la el, printre altele, si o epopee, Negriada, I-II, 1879-l884), Aron Densusianu a fost in primul rind critic si istoric literar (Aventuri literare, 1881; Cercetari literare, 1887) cu o temeinica baza teoretica clasicizanta, studios, constiincios si erudit, interpret avizat al literaturii vechi si al celei din epoca pasoptista (Istoria limbii si literaturii romane, 1885), mai putin sensibil insa la realizarile literaturii contemporane si opozant statornic al junimismului, ceea ce a facut ca multa vreme contributia sa sa fie neglijata sau chiar minimalizata.



Scriitor didactic, de propensiune si cultura mai mult clasicizanta, receptind din romantism aspectul patriotic-national, gustul folclorizant si unele elemente de senzational patetic, Aron Densusianu este un autor care intereseaza in exclusivitate istoria literara. Din acest punct de vedere lucrarile lui sint demne de luat in seama, fiindca ilustreaza, chiar daca la un nivel mediu, citeva dintre tendintele generale ale miscarii literare din ultimele decenii ale secolului trecut. Poezia, publicata in presa transilvaneana sau adu-nata in volumul Valea vietii (1892), se incadreaza directiei pasoptiste, prelungind-o mult dincolo de granitele ei firesti prin meditatii lamartiniene, balade eroice, poezii de dragoste fara adincime sau satire stimabile ca intentie, dar anodine ca realizare. Epopeea Negriada (I-II, 1879-l884), proiect ambitios, realizat dupa un atent studiu al marilor modele europene de la Homer si Vergiliu pina la Tasso si Ca-moes, ramine o onesta desfasurare epica in versuri destul de acceptabile si fntr-0 limba nu lipsita de savoare, in ciuda citorva latinisme. Partile cele mai izbutite sint cele care versifica in stil de basm peripetii ale unor personaje schematice, dar pitoresti, confruntate cu zmei si balauri, ratacind prin gradini vrajite, in care domneste o vesnica primavara, si ajutate de creaturi fantastice, gratioase sau grotesti.

D. poseda un anume simt al decorului rustic stilizat, care-l ajuta sa schiteze reusite tablouri de idila autohtona. Ii reusesc, de asemenea, unele scene de lupta, in care enumerarea combatantilor vajnic inclestati sau multimea verbelor comunica ceva din invalmaseala si indirjirea confruntarii. Epopeea este pusain mod vaditin slujba promovarii unei ideologii nationale si patriotice. Ideea unirii apare ca un laitmotiv, atit in sens propriu-zis politic, descalecatul lui Negru- Voda fiind vazut ca un prim element al unei traditii istorice si o prima manifestare a constiintei politice romanesti, cit si in sensul ei moral, autorul insistind asupra necesitatii coordonarii eforturilor omenesti, a supunerii lor in fata telurilor comune si a comandamentelor istoriei. Ceea ce ii lipseste insa scriitorului este forta de intiparire si transmitere a sentimentului, calitate greu de definit, dar foarte reala, a unui mare poet, pe care epopeea o reclama in mod necesar. indeminarea de narator a lui Aron Densusianu se vadeste si in proza, mai putin in schitele satiricedin perioada transilvaneana si mai mult in povestirile si amintirile publicate spre sfirsitul vietii in Revista critica-literara. Incercarile dramatice in schimb (dintre care una singura publicata, Optum. 1897) nu se ridica nici macar la nivelul productiei contemporane de a doua mina. Adevaratele merite ale Iui Aron Densusianu rezida in activitatea de critic, istoric literar, folclorist si filolog, domenii in care contributia sa este reala, chiar daca a fost mult timp neglijata. in perioada 1866-l880, prin textele publicate in Federaiunea si mai ales in Familia, Aron Densusianu se afirma drept cel mai serios critic transilvanean, abordind atit articolul de directiva, cit si studiul critic propriu-zis, comentariul sever, bazat pe un sistem de principii teoretice, poate nu destul de maleabil, dar urmarind, ca si Titu Maioivs-cu, valoarea artistica a operei, fara a o neglija insa nici un moment pe cea morala si patriotica. Spirit mai curind dogmatic decit creator. scriind intr-o epoca in care literatura noastra nu avea inca extensia si profunzimea care sa faca posibila o activitate teoretica independenta, el isi sustine opiniile apelind indeobste la principii de larga circulatie in estetica postclasicista si in mediile didactice, pe care le adapteaza necesitatilor unei literaturi tinere, aflate in cautarea propriului specific si care avea de sustinut obiective sociale si nationale foarte concrete. Aceste puncte de vedere vor sta si la temelia lucrarilor elaborate in perioada ieseana. Istoria limbii si literaturii romane (1885), culegerea Cercetari literare (1887), articolele si studiile din Revistacritica-literara (1893-l897).

Aplecindu-se cu predilectie asupra unor scriitori din generatiile mai vechi, pe care ii comenteaza cu multdiscernamint (Gr. Alexandrescu, Andrei Muresianu", Aron Densusianu Bolintineanu s.a), Aron Densusianu se arata mult mai putin receptiv la literatura actuala (neintelegerea lui Eminescu i-a pecetluit de altfel destinul in istoria literara). De aceea, in ultima parte a vietii se si consacra cercetarii literaturii vechi, aducind contributii pretioase la cunoasterea acesteia (a descoperit si a publicat, de pilda, cronica lui Gheorghe Brancovici, Hronica slovenilor, lllirictdui. Misii cei din sus si cei din jos Misii) si a celei din epoca Scolii Ardelene (e autorul primelor studii cu adevarat serioase asupra Tiganiadei lui I. Budai-Delea-nu). Istoria limbii si literaturii romane, bazata pe o temeinica documentare si dovedind o notabila capacitate de sinteza, se vrea o lucrare tematica intr-un mod superior, transmitind cititorilor nu numai un inventar de cunostinte, ci si o conceptie asupra lor, nazuind sa defineasca, dincolo de desfasurarea fenomenelor, spiritul literaturii romane. Propunind o periodizare intemeiata pe interferenta factorilor istorico-politici, cultural-literari si lingvistici, lucrarea surprinde timbrul specific al literaturii in marile ei epoci din trecut si da o imagine graitoare asupra literaturii populare, mai ales in editia a ll-a (1894). Anumite idiosincrasii nu sint invinse nici aici (imaginea operei eminesciene apare distorsionata, desi unele observatii de amanunt sint totusi valabile, contributia Junimii si a lui T. Maiorescu este minimalizata), in ansamblu insa lucrarea se numara printre cele mai sistematice si utile sinteze istorico-li-terare elaborate in a doua jumatate a secolului trecut.



Ca folclorist, Aron Densusianu se ataseaza orientarii mitologizante si latinizante, clar preia si unele sugestii ale etnopsihologiei. Pozitiva este mai ales staruinta sa in apararea modalitatii stiintifice de culegere a folclorului, respectul fata de autenticitatea textelor populare, intuirea importantei variantelor. Spre deosebire de inaintasii preocupati mai ales de balade si mai putin de cintecele lirice, Aron Densusianu zaboveste asupra povesti lor si credintelor, ceea ce largeste aria de cuprindere a folclorului la ansamblul vietii spirituale a poporului.

OPERA:
Romanii si maghiarii, Brasov, 1875;
Sa ne cunoastem! (Raspuns d-lui G. Baritiu), Brasov, 1879;
Negriada. Epopee nationala, I-II, Bucuresti, 1879-l884 (ed. noua, pref. de Georgeta Antonescu, 1988);
Aventuri literare. Bucuresti, 1881;
Citeva observari la raportul d-lui Nicolae Quintescu osii pra "Negriadei" inaintat Academiei Romane, Bucuresti, 1881;
Din razele coroanei, ed. II, Bucuresti, 1881;
Arta poetica a lui Oratiu. Text latin cu note, in fata cu trad. romana in versuri si ca pref. un studiu literar. Iasi, 1882: Din vocalismul latin si ruman, lasi. 1882;
Istoria limbii si literaturii roma ne. Iasi, 1885 (ed. II, 1894);
(cu pseud. A.P. de Hateg) Principiile constitutiunii maghiare. Iasi, 1886;
Cercetari literare. Iasi, 1887;
Hore otetite, Bucuresti, 1892;
Valea vie[ii, versuri, Iasi, 1892 (ed. II, 1893;
ed. ingrijita, introducere, note si glosar de Georgeta Antonescu, Cluj-Napoca, 1983);
Opium, tragedie in cinci acte, ed. II. Bucuresti, 1897;
Epopei nationale, ed. ingrijita si note de T. Vargolici, Bucuresti, 1979.


REFERINTE CRITICE:
N. lorga. Istoria, III;
idem, Ist. Ut. cont.,1;
D. Murarasu, Istoria literaturii romane, 1940;
G. Calinescu, Istoria;
FI. Manoles-cu, Poezia criticilor, 1971;
M. Bucur, Istoriografia;
Georgeta Antonescu, Aron Densusiunu, I 974;
M. Zaciu, Bivuac, 1974;
P. Cornea, Conceptul de istorie literara in cultura romaneasca, 1978;
T. Vargolici, Epopeea nationala in literatura romana, .

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care




Politica de confidentialitate



});

Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Aron Densusianu

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Aron Densusianu




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text