Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


loading...


  • Anton PANN



    Anton PANN - poza (imagine) portret












Anton PANN - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 1796 (?), Sliven (Bulgaria) - m. 2 nov. 1854, Bucuresti.

Poet si folclorist.

Dupa moartea tatalui sau, caldararul Pantoleon Petrov, mama, grecoaica Tomaida, emigreaza cu cei trei copii in Basarabia, apoi la Bucuresti (1812).

Cu o existenta de "picaro", bogat colorata de episoade sentimentale, PANN nu s-a bucurat de o instructiune sistematica, fiind un autodidact. invata la scoala lui Petru Efesiul "mestesugul muzicii bisericesti si pe acela al tiparului" (1816-1819).

De pe acum adapteaza cantari liturgice grecesti la noul sistem de psaltichie. in 1821 il gasim la Brasov, refugiat probabil din pricina "zaverei" lui Tudor Vladimirescu; tine lectii de "musichie" maicilor de la Manastirea Dintr-un Lemn (1826) si fuge cu una dintre ele, Anica, la Brasov, apoi la Bucuresti (1830), unde traduce, colporteaza si tipareste Versuri muzicesti (1830), Hristoitia (1834), Noul Ero-tocrit (1837) s. a. Ocupa catedra vacanta de la Seminarul Mitropoliei (1842), devine proprietar de tiparnita (1843). In 1848, din pricina molimei de holera si a revolutiei, se fixeaza la Ramnicu Valcea. Se reintoarce la Bucuresti, unde si moare de tifos, fiind inmormantat in curtea bisericii Lucaci. Publicand mai multe carti de muzica ecle-siastica, in care adaptase linia melodica greceasca textului romanesc (de ex., Basul teoretic si practic al musicii bisericesti sau gramatica melodica, 1845), P., fara a avea constiinta geniului sau, "poezeste" si "romaneste" imensul tezaur paremiologic peninsular (rural si urban), struc-turandu-1 in celebra Culegere de proverburi sau Povestea Vorbii (1847), precum si in nu mai putin cunoscutele Fabule si istorioare (1839, 1841), O sezatoare la tara sau Povestea lui Mos Albu (1851-1852) s. a. Aflat la temelia balcanismului literar romanesc, continuand "linia filosofilor populari ai antichitatii, ramasi multa vreme ca un tip viu in Orient, in intinsa arie a Bizantului" (Tudor Vianu), PANN este un adevarat Esop al literaturii noastre, chintesentiind intelepciunea milenarei umanitati rasaritene.



Incontestabil prin obarsie, balcanismul celui ce tiparea un Dialog in trei limbi (1848) este definibil si ca punct de confluenta istorica, anume trecerea de la secolul al XVIII-lea la cel de-al XlX-lea. intalnirea Orientului anacronic cu Occidentul civilizator in niste mixturi realizate, la alta amplitudine, si de gandirea enciclopedica a lui Cantemir, in multe directii prefiguratoare, este caracteristica versului antonpannesc. Coabitarea rebuturilor fanariote cu noul climat ideologic duce la o tendinta de nivelare a mentalitatii acelui timp. De altminteri, pornind de la slavo-bizantinismul pareneticii lui Neagoe Basarab si trecand prin etapa greco-bizantino-slava, de relativ echilibru, mai exact spus, de fatisa infruntare a lui Cantemir, influenta greaca ajunge la apogeu - din ratiuni politice in primul rand - tocmai in vremea lui P., coexistand cu idealurile pasoptiste. Situatia aceasta paradoxala este expresia interna a "chestiunii orientale", ce viza eliberarea sud-estului european de sub Semiluna si care ajunsese in sfarsit la o faza inaintata, contracarata insa de problema, mai noua, a "echilibrului european". Contribuind la institutionalizarea culturii, PANN este un adevarat iluminist, in ciuda conformismului sau mic-burghez, a unei tipice "conceptii a supravietuirii". Dotat cu vocatia sud-dunareana pentru epic, mai exact, pentru alegoricul contrat pe "talcul" moralizator, atat de raspandit in apologurile orientale, PANN surprinde trasaturi morale si ingroasa cu buna stiinta, provocand rasul aproape rabelaisian. Hohotul este punctat cu ironia ce pregateste morala sau o justificam cele mai multe din "istorioarele" legate intre ele prin tehnica incadrarii, regasibila in Ha--lima, dar trecuta printr-o autohtona scoala boccacciana. Dimensiunea prezentului se adauga firesc, golind Orientul de nota fabulosului cultivat in speta de catre firile romantice si exemplificand, in acelasi timp, realismul cantaretului aventurier. PANN inoata in realitatea palpabila, materiala. Animalele, pasarile, oamenii marunti, imparatii certifica - in comportament si intamplare -stravechi precepte morale. Acestea sunt apodictice, fara indoiala, dar departe de spiritul religios al scrierilor parenetice. Sensul nu mai este "de sus" (chiar daca si acesta este consolidat, la un Neagoe Basarab, de straturile paremiologice), ci porneste "de jos", din creatia profana, laica, schimband definitiv raportul de forte si colorand specific o alta epoca istorica. Uneori, notiunile abstracte (cf. Norocul si Mintea din Fabule si istorioare) izvorasc din vointa inconstienta de clasicizare, in perfect acord cu hieratica folclorului, produs chintesentiat pe latura didactica. Ele actioneaza ca niste personaje de sine statatoare, dovedindu-si, succesiv, puterea asupra omului considerat un simplu pion, dar fara accentuarea orientala a fatalismului (intalnit totusi in finalul din Sultanul si pescarul). Tabloul consonant este acela al Orientului creionat in notatii fugare (camilele, Constantinopole, imparatul), asimilate insa de viziunea realista (imparatul ii spune negustorului cuscre), in cea mai fidela traditie a folclorului national. Lectia este clara, fara echivocuri, gasim de fapt o teza extrasa intelepciunii fara varsta. Ea va fi demonstrata in cursul intamplarii narate prin procedeul antonpannesc al "poezirii". Schematizarea e voita si normala: Norocul polarizeaza bogatia (comoara gasita de catre cioban), excluzand complet factorul cugetare. Finalul aduce ideea desertaciunii materiale, desigur, fara lamento-ul "omnia vanitatum" cu care ne-a obisnuit poezia culta a Persiei, bunaoara, ci cu un sentiment al echilibrului, al bunului simt, imanent spiritualitatii peninsulare, reprezentat de Mintea ce compenseaza estetic si axiologic aceasta "istorioara". Mijlocul cel mai convingator este disputa, conversatia, relatarea cu sub-texte, lapidara, rezumativa. O apetenta colosala pentru cuvantul intors pe toate fetele, multiplicat, rastalmacit s. a. ne intampina in istorioarele lui P., alcatuind, puse una langa alta, mozaicul unui baroc sui-generis. Mixtura sociala este ingrosata de neoanacreontism si traditie elenica inflorita, la finele veacului de mijloc, intr-o supralicitare a formelor peste un continut destul de firav. Tanguirile amoroase, ah-urile neogrecesti, prelungite din Conachi, sunt insa depasite, in fazele ulterioare Spitalului amorului, de robuste trasaturi peninsulare - sociabilitate, intelepciune extrasa din viata nu din carti, o filosofie, am spune, instinctiva si volubilitate spirituala, alaturi de "imaginatia araba" (G. Calinescu) sau "adaptabilitatea absoluta" (Pompiliu Constantinescu), aceasta motivabila istoric. Neologismele se intalnesc cu turcisme sau grecisme pe un fond de "romanie", ilustrand un foarte subliniat proces de autohtonizare. E adevarat insa ca imaginatia plastica a autorului nu s-a eliberat total de rigiditatea formelor medievale. Spiritul de tranzitie este evident si in planul stilistic. Astfel, in Fabule si istorioare, ce vehiculeaza "pilde" universale, expresia supla, asociativa, se opune, mai ales in versurile de inceput, formelor gerundivale ("mergand", "strabatand" rimeaza cu "oarecand" etc). In continuare insa, pasta groasa a povestirii reduce mult din aceasta reminiscenta de hieratic. Textele sunt prin excelenta prozaice, PANN nefiind un liric si nici un romantic. Constructiile verbale, semnificand evenimentul, contribuie in egala masura si la generalizarea concluziilor morale. Pe "genericul" gerun-ziilor - sugerand continuitatea, permanenta - timpurile perfectului si prezentului dau masura epica, desi, sub raportul perspectivei ce detaseaza personajele conturan-du-le istoric si psihologic, "poezirea" este deficitara. Oamenii au rolul, in marea lor majoritate, de-a ilustra un precept, un fel de a vorbi - si aici se subliniaza virtutile de "comic pur" ale lui PANN -, sau o situatie. Amestecul de hieratic si dinamic, cu prevalarea celui de-al doilea termen, este vizibil intr-un semnificativ proces de nedeterminare a speciilor. Autorul vorbeste de "fabul-isto-rioare", prin Povestea Vorbii intelege "proverburi, adica zicale (sic!) sau povestea vorbii".

Nu altfel sunt construite Nezdravaniile lui Nastratin Hogea, celebrul florilegiu de provenienta orientala, sau O sezatoare la tara. Ca si Ion Creanga" class="navg">Ion Creanga, dar cu mai impura arta, PANN este un anonim. Continuand scoala filosofilor populari antici, el traduce si, intr-un fel, creeaza Archirie si Anadan. PANN se subordoneaza textului narativo-sapiential cu sfiala "vocii" anonime ce marturiseste totusi, printre randuri, inflexiunile altei vremi, detectabile si in orgoliul prea putin disimulat (si savuroasele "dedicatii" stau marturie) al semnaturii de pe aproape fiecare tiparitura. Pe de alta parte, intuind ca romanul popular supravietuieste celorlalte "carti" tocmai prin fondul paremiologic, scriitonil nostru il imbogateste tocmai pe latura sapientiala, marind numarul "povetelor". Creatia lui PANN tine insa de altceva, anume de epicizarea in cadrul proverbului insusi, legat de altul si formand seria caracteristica artei sale. Alaturand parimiile, PANN le elasticizeaza de fapt, transferandu-le ceva din miscarea proprie relatarii epice si inchegand astfel un "inestimabil tratat de morala practica" (Tudor Vianu). Numai ca, in timp ce Diogene si Epictet apar in perioadele de amurg ale antichitatii, filosoful nostru -"nici prea econom, nici prea galanton" - puncteaza finalul evului de mijloc romanesc, putin glorios, ce echivaleaza in realitate cu rasaritul altei epoci, ce acordase deja lira lui Cirlova sau Alexandrescu. O data cu cristalizarea vietii noastre urbane, condeiul psaltului "ce la scris mereu sedea" reconstruieste cu patima indragostitului podoaba, indelung slefuita, a spiritualitatii rasaritene. Necunoscand nici melancolia, nici cizelura frazei lui Mateiu Caragiale, dar intalnindu-se pe linia unui realism nativ cu I. L. Caragiale (care va servi o lectie de genealogie orgoliosului sau fiu), PANN anunta nu numai structura Hanului Ancutei, de pilda, ci si - ca un homo duplex specific ariei sud-est europene - dimensiunea tragica a "Greciei statatoare" din Isaiiikul lui Ion Barbu.



OPERA

Versuri muzicesti. Bucuresti, 1830; Poezii deosebite sau Cantece de lume, Bucuresti, 1831 (1837); indreptatorul betivilor. Bucuresti, 1832; Hristoitie sau Scoala moralului. Bucuresti, 1834; Noul Erotocrit, Bucuresti, 1837; Poveste arabica. Bucuresti, 1839; Noul Doxastar, Bucuresti, 1841: Fabule si istorioare, Bucuresti, 1839 (1841); Basul teoretic si practic al musicii bisericesti sau gramatica melodica. Bucuresti, 1845; Poesii populare. Bucuresti, 1840; Memoria focului mare in Bucuresti in ziua de Pasti, Bucuresti, 1847; O sezatoare la tara sau Povestea lui Mos Albu, Bucuresti (1851-1852); inteleptul Archir cu nepotul sau Anadan, Bucuresti, 1950; Spitalul Amorului sau Cinta-torul dorului, I-VI, Bucuresti, 1850-1852; Culegere de proverburi sau Povestea Vorbii, Bucuresti, 1852-1853; Nezdravaniile lui Nastratin Hogea, Bucuresti, 1853; Opere complete. Bucuresti, 1904 (ed. II, 1909); Povestea vorbii, ed. noua, completa si ilustrata, cu o introducere de M. Gaster, Craiova, 1936 (ed. II, 1943); Opere alese, I-II. cu un studiu critic si glosar de N. Mihaescu, Bucuresti, 1941; Cantece de lume, transcrise din psaltica in notatia moderna, cu un studiu introductiv de Gh. Ciobanii, Bucuresti, 1955; Scrieri literare, I-III, text, note, glosar si bibliografie de R. Albala si I. Fischer, pref. de PANN Cornea, Bucuresti, 1971; Felurite, ed. ingrijita, studiu, antologie si note de M. Muthu, Cluj, 1973; Pilde si istorioare, antologie, postfata si bibliografie de D. Flamand, Bucuresti 1975; Povestea vorbii, postfata si bibliografie de Al. Sandulescu, Bucuresti, 1982; Povestea vorbii, tablou cronologic si crestomatie critica de Al. Ruja, Timisoara, 1991; Istoria preainteleptului Archir cu nepotul sau Anadan. O sezatoare la tara sau Calatoria lui Mos Albu, ed. de I. Fischer, Bucuresti, 1996; Povestea vorbii, postfata de Antoaneta Mac ovei, Iasi, 1997.

REFERINTE CRITICE

G. Dem. Teodorescu, Operele lui Anton Pann, 1891; idem, Viata si activitatea lui Anton Pann, 1893; Ion Manole[I. Roman], Anton Pann, 1954; Perpessicius, Mentiuni de istoriografie literara si folclor, 1957; T. Vianu, Scriitori romani, I, 1960; O. Papadima, Anton Pann. "Cantecele de lume" si folclorul Bucurestilor. Studiu istorico-critic, 1961; PANN Cornea, Anton Pann, 1964; Luceafarul, nr. 38, 1968 (nr. omagial Anton Pann); Anton Pann. Studii si comunicari, 1972; D. Popovici, Studii, II, 1974; PANN Cornea, Oamenii inceputului de drum, 197 4; O. Papadima, Ipostaze ale iluminismului romanesc, 1975; M. Muthu, Literatura romana si spiritul sud-est european, 1976; M. Muthu, La marginea geometriei, 1979; E. Simion, Dimineata poetilor, 1980; C. Mateescu, Drumurile lui Anton Pann, 1981; I. Dan, Anton Pann, 1980; Al. Piru, Istoria literaturii romane de la inceput pana azi, 1981; N. Manoles-cu, Istoria critica a literaturii romane, I, 1990; I. Negoitescu, Istoria literaturii romane, 1991; M. Anghe-lescu, in Romania literara, nr. 41, 1996; A. Rau, in Steaua, nr. 11-12. 1996; Z. Ornea, in Romania literara, nr. 6, 1997; A. Rau, in Steaua, nr. 8, 1997.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care


loading...

Copyright © 2009 - 2017 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Anton PANN

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Anton PANN





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Poezie

UN NEBUN FAGADUIESTE SI-NTELEPTUL S-AMAGESTE

- citeste textul
UN NEBUN FAGADUIESTE SI-NTELEPTUL S-AMAGESTE - analiza literara



loading...