 |
|
scaieti si zei
Scaieti si zei uscati de soare
Schelete lungi, subtiri de temple
Ramase albe in picioare:
Iremediabile exemple
Ale nemortii ca povara.
Precum o nesfarsita vara
Timpul intreg e doar o zi
Ramasa vaduva de seara,
In care frunzele nu cad
Si nu pierd pagini trandafirii.
Nu e trecut, nu-i viitor,
Un azi etern, naucitor,
Cu soarele deasupra nemiscat
Nemaiinstare
Sa masoare
Faraderostul nemuririi. cerneala
Nimic nu e mai inrudit
Cu mine decat marea.
Apa sarata sunt si eu
Inchisa intre maluri diferite
Dar desenate de acelasi zeu.
Luna ma soarbe
Si soarele ma patrunde
Ca sa-mi rasara
Dintre pleoape
In zori,
Vantul ma rascoala
Si ma face valuri
Si nori,
Ca sa cad in ninsori,
Ca sa curg in izvoara,
Ca sa ma-ntorc
Cu fiecare unda de cerneala
In stare sa poarte
Sa legene si sa ascunda
In giulgiurile albastrii
Corabiile moarte
Si sepiile vii. cantec
Lacrimi cu frunze
Radacini si sepale,
Lacrimi rotunde si fragede
Clinchetind pe tulpini,
Podoabe de sfinte
Cu bunici vegetale
Cu inele de iarba
Cununate pe maini.
Plangeti parfumul
Cel alb fara capat,
Plangeti norocul
Cel stins de a fi,
Si fiti langa mine
Cand iata ca scapat
Egal speriata
De batrani si copii. plaja
Spuma aruncata pe tarm ca o sperma
Din burta intrata in putrefactie
A oceanului,
Si penele cu urme de titei
Pierdute de pasari batrane,
Si icrele uscate in pestii morti demult,
Si miriadele de seminte ale nisipului
In care au impietrit,
Niciodata nascute,
Plante nebanuite.
Totul e sterp, intrerupt,
Doar razele sorilor stinsi
Continua sa ne mai ajunga
Cu tandra putere a mortii. la fel
Sa impingi mai departe
Hotarele intunericului
Sa maresti macar cu un milimetru
Locul gol luminos
Care te orbeste, impiedicandu-te,
Asemenea beznei, sa vezi.
De fapt
Te sperie la fel
Si ceea ce intelegi
Si ceea ce nu intelegi,
Si ceea ce vezi
Si ceea ce nu poti patrunde:
La fel de infranta de orice secunde,
La fel de oarba in orice amiezi. ziar
Dusmani dac-ar fi intr-o lupta,
Dar nu-i decat goana spre varf -
Se-mping laolalta, se-nfrupta
Si-s vii precum viermii in starv.
Si tara e vie la randu-i
De cancerul care-o devora.
O, Doamne, incearca sa-i mantui
Pe cei onesti macar o ora!
Nu te speria, nu sunt multi,
Incearca macar sa-i asculti
Daca nu poti sa ii scapi:
Neticalosi, fiindca slabi,
Copii dizolvati in adulti,
Mare-ncalcita de crabi dependenta
Dependenta de soare, de umbra, de nori,
Dependenta de frunze si flori,
De vantul razgandindu-se si sufland mereu din alta directie in arborii care se zbat rauprevestitori,
De venirea si de plecarea cardurilor de cocori;
Dependenta de toate si toti,
De multimea celor vii, de aglomerarea celor morti,
De propriii mei ani intelepti, idioti, dar mai ales trecuti.
O, Doamne, dezleaga-ma, dezleaga-ma
De timp si de loc, de stramosi, de nepoti,
De toate si toti,
Si de mine insami, de poti!
Sa pot sa rad fara sa se scuture frunze amare,
Sa pot sa plang fara sa creasca valuri in mare,
Sa pot sa plec fara sa trag dupa mine
Lumea ca pe-o fata de masa cu farfurii si pahare
Sparte de-a valma, amestecate cu vin si mancare.
Lasa-ma libera, singura ca niciodata,
Numai fata de pagina mea vinovata. e noaptea
E noaptea in care clopotnitele iau foc
De la dangatul clopotelor
Fluturand ca niste mari flacari cand pier,
Glorie, glorie care se-ncheie,
Sunet si vuiet, scanteie
Si scapat,
Lumina lina ce se consuma
Si se face scrum.
Pe pamant si in cer
E noaptea-soroc
In care totul se ia de la capat:
Du-ma
Acum.
Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care
|
Politica de confidentialitate
|
Scrierile si activitatea publicistica a lui Ana BLANDIANA
Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text
Poezie
