 |
|
Nu-mi place sa traiesc intre lucruri scumpe, valoarea materiala a obiectelor ma inspaimanta. Ideea ca n-am voie sa scap din mana paharul, ca ar fi o nenorocire sa ciobesc farfurioara, ca e de neiertat sa patez covorul o consider un atentat la libertatea mea nu numai de miscare, ci si de gandire. Faptul de a purta o podoaba pe care nu trebuie sa o pierd, de a avea o haina de care trebuie sa am grija, de a stapani ceva ce mi-ar putea fi furat mi se pare intolerabil. Pentru ca orice dependenta de materie mi se pare de nesuportat, pentru ca orice posesie este o dependenta.
Imi dau seama ca ceea ce spun imi poate atrage dispretul unei intregi categorii de fini degustatori ai frumusetilor si bunurilor lumii. Am auzit si am citit de atatea ori ca, baut dintr-o cupa de cristal, vinul este altfel, incat imi dau seama ca e descalificant sa marturisesti ca de teama de a nu depinde de cupa poti sa renunti si la vin. Cu atat mai mult cu cat spaima de valoare devine implicit si spaima de frumusete, frumusetea insasi fiind, din cele mai vechi timpuri, convertibila in valoare materiala. Si totusi, nimic nu mi se pare mai firesc. Ofensiva lucrurilor este atat de puternica si de violenta, incat nici o precautie nu mi se pare exagerata pentru a ramane dincolo de granitele stapanirii lor. Ceea ce poate fi considerat o lipsa de gust este astfel numai o intransigenta putin fanatica, ceea ce poate semana unei exagerate simplitati este, dimpotriva, complicatia unui spirit incapatanat si nelinistit de fragilitatea libertatii sale.
Admir inestimabilele obiecte frumoase, in muzee, fara cea mai mica dorinta de a le stapani, de a le avea, de a fi ale mele, fara nici o tentativa de a stabili intre ele si mine o alta legatura decat cea a privirii scurte si admirative in treacat.
Ma multumesc cu ulcele de pamant care se sparg usor si fara regrete, port podoabe pe care le ratacesc si le uit, trec printre lucruri, care nu au asupra mea nici un drept si nici o legatura, cu singura grija de a nu avea de pierdut decat lanturile, cu singura obsesie ca se pierd cu atat mai greu cu cat sunt mai scumpe. Si arunc la gunoi farasul cu cioburile care au prilejuit aceste ganduri, cu sentimentul incurajator ca am mai sfaramat o veriga
Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care
|
Politica de confidentialitate
|
Scrierile si activitatea publicistica a lui Ana BLANDIANA
Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text
Proza
