 |
|
Intre poet si istorie legaturile sunt intr-o asemenea masura determinante si reciproce, incat, chiar daca le-ar fi divergente intentiile si idealurile, destinele lor se impletesc implacabil de la inceputul pana la sfarsitul, mereu proorocit, al lumii. Poetul nu poate scapa istoriei, asa cum istoria nu poate scapa poetului, iar odata aceasta axioma admisa, ceea ce si poetul si istoria trebuie sa inteleaga e ca si unul si altul - si cu nimic unul mai mult decat altul - au interesul sa se afle intr-o relatie de egalitate. Iata ceva cu adevarat dificil. Este atat de usor sa ne consideram superiori unii altora si atat de greu sa ne recunoastem egali! Uneori istoria n-a tinut seama de poeti, alteori poetii n-au tinut seama de istorie. Dar si epocile care nu si-au lasat poetii sa se exprime si poetii care nu si-au exprimat epoca au disparut la fel de firesc in uitare. Din orice unghi am privi lungul drum al devenirii omenirii, istoria si poetii se vad legati la fel de strans si de fara scapare. Fara scapare si egal. In procesul istoriei, poetii au fost pusi si procurori, si avocati, si jurati, si inculpati, si victime, si grefieri, dar in nici una dintre aceste calitati ei nu au incetat sa fie martori. In orice punct ar fi fost, de bunavoie sau cu sila, plasati, ei nu trebuiau decat sa vada si sa spuna ce-au vazut. Iar daca martorul putea fi uneori, tragic, influentat, grefierul nota si aceasta influenta.
Cat de simplu e totul: Oh, pe cer curg norii, prin pamant lave si ape, prin tulpini fragile sevele renascatoare mereu, prin suflete dragostea inaltatoare de slava inteleptei, eternei armonii, a universului, dar noi existam numai in masura in care ii suntem istoriei martori, istoriei care exista numai in masura in care ii suntem martori noi.
Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care
|
Politica de confidentialitate
|
Scrierile si activitatea publicistica a lui Ana BLANDIANA
Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text
Proza
