 |
|
Daca jurnal inseamna viata inregistrata si comentata, viata de la o zi la alta, atunci jurnalul unui poet este o notiune lipsita de sens pentru ca viata poetului nu are absolut nici o importanta. Poetul exista si ramane numai prin ceea ce reuseste sa nu traiasca si, netraind, sa creeze doar. Pentru ca, dupa cum bine se stie, numai ceea ce nu exista in planul vietii se realizeaza in planul artei. O dragoste impartasita nu naste poeme - marturie sta intreaga istorie a poeziei lumii. Deci, pentru a fixa dintru inceput termenii, pentru a turna in ei intelesul dorit de noi, pentru a impune notiunii o sfera care sa poata semana cu o aureola, as spune, parafrazand o mai veche afirmatie, ca jurnalul unui poet nu mi se pare o chestiune de viata, ci de absenta a vietii. Nu lucrurile intamplate le voi comenta, ci pe cele care as vrea sa se intample. Si chiar daca voi comenta fapte, ele nu vor fi decat indepartate pretexte pentru gandurile mele.
Tot ce spun poate fi lesne combatut, exista desigur o poezie de ilustrare, o poezie care cauta sa calce cu picioarele ei mici in urmele lasate de bocancii poetului. E adevarat, dar si in cazul acestei poezii, pe care nu o respect, pe care o socotesc neesentiala, lucrurile se petrec impotriva vointei ei, potrivit cuvantului meu: ea seamana acelor ilustratii pentru copii in care culoarea e pusa putin alaturi.
Se spune ca Goethe nu s-a sinucis tocmai pentru ca s-a sinucis Werther si nimic nu mi se pare mai interesant decat aceasta afirmatie. Personajul mort a emotionat si influentat zeci de generatii, autorul mort ar fi fost uitat curand. Pentru creator arta sa are o valoare aproape terapeutica, ea seamana papusilor de ceara strapunse cu un ac inrosit in practicile vrajitoresti. Poate ca Dumnezeu l-a creat pe Satana pentru ca sa nu devina el insusi diavol si poate ca Dumnezeu la randul sau nu este decat ideea despre bine a Satanei.
Nimic mai absurd decat obisnuinta istoricilor literari de a lega opera de viata autorului ei. Nu ma intereseaza, si pe nimeni nu trebuie sa intereseze, ca Emily Dickinson n-a trait nimic, ca Villon a fost ucigas sau ca Homer n-a existat. Isidore Ducasse ramane conte de Lautreamont fara aprobarea istoriei. Creatorul incepe prin a se crea pe sine. Numai pagina scrisa decide.
Departe de mine ideea de a teoretiza ruperea de realitate sau de a argumenta o ipocrizie a creatorului. Dar cum as mai putea trai viata tuturor daca mi-as trai-o cu adevarat pe a mea?
Numai petele albe pe harta mai pot fi populate. Nu ceea ce fac are importanta, ci ceea ce inteleg.
Aceste randuri nu sunt o prefata, nu sunt nici macar o ambitie, nu sunt decat un pretext. Scriitorului totul nu-i este decat pretext pentru sine, viata insasi nu este decat pretext pentru a scrie.
Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care
|
Politica de confidentialitate
|
Scrierile si activitatea publicistica a lui Ana BLANDIANA
Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text
Proza
