Limba este o trasatura definitorie a unui popor, a unui neam, a unei natiuni.
Ea traseaza limitele fiintei nationale. G natiune se defineste prin comunitate de teritoriu, de viata social-istorica, de limba si de factura psihica, care se exprima prin cultura in general si prin poezie in special. Tezaurul spiritual al unui popor se gaseste ascuns, ca o comoara, in limba.
De aceea poetul Al. Mateevici incepe poezia Limba noastra cu versul: "
Limba noastra-i o comoara". Aceasta comoara spirituala, aceasta factura psihica, defineste cel mai bine o natiune, fiindca ea se naste din adancul fiintei nationale. De aici valoarea versului: "In adancuri infundata". in acelasi timp, fiinta noastra istorica isi are radacina infipta in glia strabuna. De aici tema poeziei care este de fapt profunda identitate dintre poet, popor si patrie.
Valoarea poeziei este o definitie lirica a limbii romane, care are la baza imaginea unui sirag de pietre pretioase, imagine care sugereaza valoarea cuvintelor, frumusetea, taria, stralucirea luminilor sensurilor ascunse in cuvinte: "Un sirag de piatra rara / Pe mosie revarsata ".
Limba contirte (ca un potir al constiintei nationale) focul spiritului romanesc:
" Limba noastra-i foc ce arde / Intr-un neam ce fara veste / S-d trezit din somn de moarte / Ca viteazul din poveste". Limba ca si poezia este o sinteza a spiritului national: ,, Limba noastra-i numai cantec / Doina darurilor noastre", fiindca doirta si dorul sunt specifice poporului roman. Metafora "roi de fulgere" este extrem de sugestiva pentru functia limbii de a reda idealurile nationale si sociaie, aspiratia catre cer, catre (Dumnezeu; ., Roi de fulgere ce spintet. / Nouri negri, zari albastre ".
Limba este fiinta nationala din care poetul, face parte integranta: "Limba noastra-i graiul painii / Cand de vant se misca vara / In rostirea ei batranii / Cu sudori sfintit-au tara". Este graiul faptelor care-i asigura existenta. Prin sacrificiul permanent, prin faptele de vitejie, de munca, ei, strabunii, au implinit destinul national, au sfintit cu sange si sudoare pamantul tarii, fiindca in conceptia poporului roman "omu lsfinteste locul".
Aceasta profunda identitate dintre poet, popor si patrie o gasim si in metaforele din strofa: ,, Limba noastra-i frunza verde / Zbuciumul din codrii vesnici / Nistru lin, ce-n valuri pierde / Ai luceferilor sfetnici". Metafora simbol "frunza verde" sugereaza viata spirituala a poporului roman si valoarea ei este reluata de metonimia: "Zbuciumul din codrii vesnici", de simbolul Nistrului, fiindca apa sugereaza cunoasterea, viata spirituala neintrerupta a poporului roman, sedimentata in limba asa cum apele Nistrului ascund in adancuri lumina luceferilor.
In limba romanas-au adunat de-a lungul timpului margaritarele nepretuite ale intelepciunii neamului nostru: "Limba noastra-t vechi izvoade / Povestiri din alte vremuri / Si citindu-le-nsirate / Te-nfiori adanc si tremuri". In limba este sedimentata istoria nationala ca intr-o crdnica, asa cum ne sugereaza metafora "vechi izvoade", fiindca limba este o carte vie, care determina viata noastra launtrica, spiritul national care descopera in el aceasta constiinta nationala: "se-nfioara"- si "tremuri".
Limba romana este sacra, fiindca in ea se oficiaza de secole cultul religios: " Limba noastra-ii aleasa / Sa ridice slava-n ceruri / Sa ne spuna-n hram si-acasa / Vesnicele adevaruri". in ea am aflat adevarul despre Dumnezeu, de aceea cuvintele ei sunt cuvinte de sarbatoare sfanta a sufletului, asa cum este momentul unui hram, fiindca prin ea aflam drumul spre cer al sufletului. in limba noastra se rostesc Cuvintele sfinte din cartile sfinte; care inalta si innobileaza sufletul modelandw-i sensibilitatea si frumusetea: " Limba noastra-i limba sfanta / Limba vechilor cazanii / Care-o plang si care-o canta / Pe Ia vatra lor taranii".
Graiul romanesc trebuie incontinuu cultivat. Limba este ca o fantana a" constiintei noastre nationale. De aceea, asa cum o fantana trebuie curatata, tot asa limba trebuie cultivata si imbogatita: "Stergeti slinul, mucegaiul / Al uitarii care geme".
Limba este bogatia sufletului romanesc, din care se poate revarsa "unpotop nou de cuvinte ". Limba este un dar dumnezeiesc, ale carui izvoare nu seaca niciodata.
2. Poezia Limba noastra poate fi interpretata si ca o poezie prqgamatica (ars poetica) in care poetul isi exprima conceptia sa despre poet si poezie. Citind-o cu atentie putem desprinde urmatoarele sensuri ale conceptelor de poet si poezie:
Poetul este o constiinta nationala iar poezia este o emanatie a acestei constiinte, asa cum le gasim sugerate in versurile: "Limba noastra-i frunza verde /Zbuciumul din codrii vesnici /Nistrul lin :e-n valuri pic-de /Ai luceferilor sfesnici". Rolul poetului si al poeziei este sa dea stralucire, frumusete, vitalitate limbii neamului, sa trezeasca puterile lui creatoare, sa dea noi valori cuvintelor, sa le slefuiasca ca pe niste diamante: "Strangeti piatra lucitoare 7 Ce din soare se aprinde / Si-ti avea in revarsare / Un potop nou de cuvinte ".
Comoara limbii este spiritul national, este o frantura din Duhul Sfant din car? se revarsa un izvor creator: " Rasari-va o comoara / In adancuri infundata / Un sirag de piatra rara / Pe mosie revarsata".
Poetul este identificat cu fiinta poporului sau si de aceea poezia sa este "Doina dorurilor noastre".
Poetul este roman, un preot ortodox si un reprezentant al constiintei crestine. De , aceea pentru el: "Limba noastra-i limba sfanta", iar poezia trebuie "Sa ridice slava-n ceruri".
Poetul este un luptator, iar poezia poate deveni o arma de lupta nationala si sociala: ^Limba noastra-i Joc ce arde", fiindca in ea sta sedimentata puterea spirituala a unui popor care " S-a trezii din somn de moarte / Ca viteazul din poveste". De aceea ea poate deveni o arma de lupta: "Roi de fulgere ce spintec / Nouri negri"
Poezia este o exprimare a conceptului de armonie si echilibru specific poporului roman: "Limba noastra-i numa! cantec", concept pe care-1 gasim adanc exprimat prin "Doina dorurilor noastre".
Poetul este un carturar, care isi propune asemeni lui Eminescu sa cultive: Limba vechilor cazanii" prin care s-a exprimat caracterul ortodox al constiintei nationale.
3. Stilul poeziei Limba noastra este metaforic, nuantat, simbolic, accesibil, metonimic, pentru a transmite mesajul profund patriotic al poeziei, dragostea fata de tara si de neam a poetului. Cele zece metafore care definesc limba: "Un sirag de piatra rara", "o comoara", "cantec", "doina dorurilor^ "roi de fulgere", "graiul painii", "frunza verde", "Nistrul lin", "izvoade" dau un camp de sensuri, acestui cuvant cheie. Poezia este "un cantec", "o doina de dor", care incorporeaza hrana spirituala a unui popor ("graiul painii"), fiinta lui ("frunza verde"), constiinta lui nationala (Nistrul lin"), forta lui spirituala ("roi de fulgere"). De aceea limba este capabila sa izvorasca |,un potop nou de cuvinte", hiperbola menita sa exprime puterea creatoare ascunsa in ea.
Viata launtrica a poporului roman este comunicata printr-un sir de metonimii, figuri de stil care substituie efectul prin cauza, cauza prin efect: "Te-nfiori adanc si tremuri", "zbuciumul din codrii vesnici", "Al uitai ii-n care geme", "sa ridice slava-n ceruri", "Cu sudori sfintit-au", t,"c. Aceste metonimii exprima de fapt rolul limbii in viata spirituala a poporului roman.
Epitetele utilizate de A!. Mateevici au multa expresivitate: "vesnicele adevaruri", "frunza verde", "Ruginit de multa vreme, "Nistrul lin", "nouri negri", "zari albastre", si functionalitate.
Aceleasi trasaturi le putem remarca si in legatura cu simbolurile: "soare", "slinul", "mucegaiul", "Nistrul", metafora simbol "ai luceferilor sfesnici", asociata . metonimiei: "ce-n valuri pierde" da densitate expresiva textului poetic.
Al. Mateevici da sensuri noi cuvintelor, o utilizare functionala a mijlqipcelor stilistice. Desi foloseste figuri de stil textul are multa claritate ceea ce explica asezarea lui pe note devenind un cantec sau cantat de copii, fie de artistii profesionisti.
