publicata in anul 1874.
Opera de mare eruditie, Pseudo-kynegeticos este o scriere cu totul originala. intr-o scrisoare catre prietenul sau C. C. Cor-nescu, publicata in fruntea lucrarii sale, Odobescu aduce informatii referitoare la imprejurarile in care si-a realizat opera. C. C. Cor-nescu scrisese un Manual al vanatorului, pe care i-1 trimisese in manuscris prietenului sau academician pentru a-1 citi si a-i scrie prefata. Lectura manuscrisului i-a trezit lui Odobescu atatea amintiri si asociatii de idei, incat prefata realizata depasea ca intindere Manualul vanatorului.
Am luat dar pretentioasa hotarare" - spune autorul - a le deserta intr-un volum osebit, cel voi tipari numai pe seama lor, si care, subt un titlu pedantesc si arhaic, spunand vanatorilor numai lucruri ce sunt cu totul de prisos artei lor, va intocmi un fel de Fals tratat de vanatoare [pseudo-kynegeticos - in limba greaca - fals tratat de vanatoare], in opozitiune fatisa cu Manualul tau, care, desi mai scurt, este insa, fara indoiala, cu mult mai folositor celor care vor sa inve{e ceva cu temei."
Pseudo-kynegeticos este o fermecatoare discutie despre vanatoare, in care aceasta este privita ca sursa de inspiratie pentru opere apartinand diverselor domenii ale artei: muzica, sculptura, literatura.
Autorul se lasa purtat nu numai de placerea asociatiilor livresti, ci si de caldura propriilor amintiri, a calatoriilor sale prin tara - prilej pentru a inlatisa farmecul peisajelor si al folclorului romanesc.
Toate aceste lucruri (tablourile de natura, basmele si povestirile vanatoresti, amintirile din copilaria scriitorului etc.) sunt inlantuite cu abilitate si topite intr-o compozitie unitara.
Atitudinea autorului este cea a unui om degajat, inclinat tot timpul spre digresiune si paranteza.
Remarcabile suni tablourile de natura, mai cu seama descrierea Campiei
Baraganului, realizata cu un simt, artistic extraordinar: Cand soarele se pleaca spre apus, cand rmirgul-serei incepe a se destinde treptat preste pustii, far mecul tainic al singuratatii creste si mai mult in sufletul calatorului. Un susur noptatic se inalta de pre fata pamantului; din adierea vantului prin ierburi, din taraitul greierilor, din mii de sunete usoare si nedeslusite se naste ca o slaba suspi-nare iesita din sanul obosit al naturei."
Pseudo-kijnegeticos pune in evidenta totodata talentul de portretist si de povestitor (basmul despre feciorul de imparat, cel cu noroc la vanaT) al autorului. Vorbind, de pilda, despre vanatul cu prepeli-carul, Odobescu schiteaza admirabil doua portrete de vanatori.
Formatia si tendintele clasiciste ale lui Odobescu sunt evidentiate in Pseudo-kynege-ticos. Referirile la antichitatea romana sunt precumpanitoare. De asemenea se simte preferinta autorului pentru scriitorii greco-latini. Fraza este ampla, savant construita, inraurita in chip evident de structura frazei latine. Lexicul este bogat, cu elemente din sfere variate.
Suma a preferintelor de totdeauna, culturale, stiintifice si chiar intime, A»Pseudo-kynegeticos> e mai cu seama o suma prin timbrul expresiei particulare, acelasi in toata opera lui Odobescu, insa mai scanteietor ca oriunde in aceasta lucrare de un caracter mai liber, mai amabil, mai autobiografic (). Nicaieri stilul lui Odobescu, acel stil elegant, armonios, bogat in ritmuri bine cumpanite si despre care s-au spus si scris atatea justificate laude nu este mai fluid, mai descorsetat, mai putin academic, prin tot acel zambet, care il strabate. prin toate acele ironii care il spumeaza, prin iot acel manierism si toata acea pretiozitate de car- turar si de lingvist" (Per- pessiciuS).
