Fantast si nelinistit, insa artist autentic, Macedonski e un frondeur multilateral. Antijunimist ireductibil, antifilistin, antimonarhic, in ipostaza de creator isi spune puternic imparat". Dincolo de bizareriile reale sau amplificate prin legenda, poetul e un personaj extrem de interesant, polarizind atentia grupului de protejati de la Literatorul. Perorind in numele geniului ignorat si al superioritatii intelectuale, orgoliul si sfidarea ii sint mai caracteristice decit satanismul, care este poza curata. in timp ce Maiorescu se fixase definitiv la principiile estetice din Directia noua, Macedonski, ca sef de scoala, are o sigura intuitie a fenomenului artistic in devenire. Observatiile lui din asa-zisul Curs de analiza critica, in special Despre logica poeziei, sint, la 1880 (cind apar in Literatorul, nr. 23, 25) de o noutate absoluta in gindirea estetica romana. Proza se conduce dupa o logica si poezia dupa alta". Prin logica, termen impropriu de fapt, se intelege, in realitate, altceva : structura, organizare interna. Criteriile rationaliste, pur exterioare, apar depasite : Logica dupa care se conduce poezia joaca in adevar intr-o analiza critica cel mai important rol. Aplicati prozei o asemenea logica proza devine indata nelogica. Aplicati poeziei logica dupa care se conduce proza poezia poate fi logica, dar nu mai e poezie". Macedonski are in vedere specificitatea imaginii poetice si finalitatea diferentiata, in functie de limbajul metaforic. O asociatie nelogica (din punct de vedere formaL), poate fi geniala in poezie. A fi poet inseamna a fi poet, si logica poeziei este, daca ne putem exprima astfel, nelogica intr-un mod sublim". Proza implica anecdota, descriere, poezia, in primul rind sugestie. Mallarme nu vorbise inca de debarasarea poeziei de reportaj", de elementele impure", principii expuse ulterior in La Musique et Ies lettres. Poetul care nu-si deosebeste logica sa de aceea a prozei poate deveni un Moliere ale carui versuri sint insusi pentru acest cu-vint, curata proza ritmata poate deveni un Voltaire chiar care cade ca poet tocmai pentru acelasi motiv dar nu va deveni niciodata descatenatul
Shakespeare, furtunosul Byron, divinul Dan te sau necomparabilul Musset". Versurile frumoase", imaginile logice", inlantuirea logica a ideilor" nu salveaza poezia de la mediocritate. yDaca i s-ar rupe ritmul si i s-ar scoate rimele, ea n-ar mai raminc decti o simpla bucata de proza", in timp ce poezia e cu totul altceva". Versul nu se confunda cu poezia, idee cu totul remarcabila in epoca.
Pentru a scrie versuri trebuie ca cineva sa fie deplin stapin peste limba si sa cunoasca in mod amanwitit toata armonia sau near-monia ce rezulta din intocmirea literelor in cuvinte si din intreciocni-rea acelor litere si cuvinte intre ele. Scara alfabetica, considerata din .acest punct de vedere, constituie o adevarata scara muzicala, si Arta versurilor nu este nici mai mult, nici mai putin decit Arta muzicii. A f-crie poezie insemneaza, de asemenea, a le conduce dupa niste anume .reguli. Cu alte cuvinte, poezia este inlantuirea ideilor, intr-un mod .mai infrumusetat decit modul intrebuintat spre acest scop in proza. Din aceasta rezulta negresit si faptul ca logica poeziei trebuie sa difere ,cu desavirsire de a prozei. D poezie este prozaica cind modul de exprimare logica a ideilor nu difera de acela al prozei. Atit crilicii, cit .si poetii trebuie sa tina socoteala de aceasta".
Lasind deoparte exageratiunea ca arta versurilor" e tot una cu arta muzicii" si formularea echivoca potrivit careia frumosul poetic e un ornament (un mod mai infrumusetat") in inlantuirea ideilor", principial, Macedonski contribuie la innoirea conceptului de poezie. Audienta teoriei n-a fost mica. Prefata la volumul sau de versuri din 1882 (intitulata : Poezia sociala) solicita expres : o noua coarda a harpei dupa Alecsandri si Bolintineanu". Intimismul elegiac al lui Lamar-»tine e dezavuat, poezia trebuind sa-si aiba reflexele ei asupra societatii () sa-si redobindeasca suveranitatea" cuvenita in ,,,miscarea ideilor sociale".
Estetica simbolista se orientase de la inceput in doua mari directii : una cu preferinte pentru simbol, dar aliindu-si si muzica (MallarmE), alta accentuat muzicala (VerlainE). Fascinatia melodica a versului verlainian facuse mai mult decit teoriile. Vagabond impreuna cu Rimbaud, de care se separa brutal, alcoolic, intoxicat cu absint, penitent zguduit de crize mistice si ros de mizerie, pentru Verlaine, geniu tragic, poezia devine litanie, cintec fara cuvinte, muzica vaporoasa. Contrar parnasienilor, descriptivi, invidiind conturul si relieful din artele plastice (un volum de Gautier se numeste : Emaux et cameeS) simbolistii de tip muzical" aspira sa concureze cu muzica. intr-o concisa Arta poetica (inclusa intr-un volum din 1884, dar elaborata cu un deceniu inaintE), Verlaine respinge culoarea, preferind nuanta, tranzitoriul : la chanson grise I Ou l Indecis au Precis se joint". Se recunoaste aici, cu aplicatie la poezie, o propozitie din limbajul pictorilor impre-sionisti (care, la rindul lor, reactionasera in contra academismuluI). Versul de lungimi diferite, mai vag si mai solubil in aer", sa creeze o atmosfera difuza, volatila, suscitind imaginatia : vers d autres cieux a d autres amours" Doua ver-suri^cheie din manifestul verlainian rezuma noua formula :
De la musique avant ioute chose !
De la musique encore et toujours !
"
Tot in 1884. Sonetul vocalelor de Rimbaud, aparut in antologia Poetes maudits a lui Verlaine, atragea atentia in alt sens. Simpla butada in fond, in foarte citatul sonet se stabilesc relatii arbitrare intre sunete si culori. E punctul de plecare al teoriei despre asa-zisa auditie colorata, sunetele devenind instrumente verbale :
A noir, E blanc, 1 rouge, U veri, O bleu, voyelles, Je dirai quelque jour vos naissances lalenles"
La Verlaine, in Chanson d automne sau in Tristesse sans cause (cu obsedantul : II pleure dans mon coeur / Comme ii pleut sur la viile"), efectul muzical este consecinta perfectului acord dintre starea sufleteasca si cuvint. Desavirsire greu de atins. La altii, principiul muzicalitatii degenereaza intr-oAğ tehnica a combinarii sunetelor in scopul obtinerii de valori melodice in sine. Sterilizarea poeziei e inevitabila. Rene Ghil, poet mediocru, preocupat de poezia stiintifica", se grabeste sa codifice un nou limbaj poetic, elaborind un prezumtios Traite du Verbe (1886), prefatat de Mallarme. Erau utilizate principii stiintifice din acustica (observatiile lui HelmholtZ) si din practica muzicala, autorul fiind captivat de nuantele sonore. Cu astfel de absurditati, Rene Ghil incerca sa fundamenteze scoala simbolica sau armonista, denumita ulterior instrumentista sau instrumentalista.
De fapt, noutatea e dezisa de fapte. Romanticul Ludwig Tieck anticipa in 1799, in Prinz Zerbino (sau Calatoria spre bunul gusT), fenomenul transpozitiei senzatiilor, teoretizat de simbolisti :
Die Farbe klingt, die Form ertQnt".
Cu privire la Heinrich von Ofterdingen, romanul lui No-valis, s-a vorbit de punerea pe plan de egalitate a sferei tuturor simturilor" : Gleichsetzung aller Sinnesspharen (Fr. von SchlegeL). Informatul Macedonski observa vechimea proce-^ deului (in forme elementarE) la poeti clasici. Ochiul judeca ., despre sunet, zicind AĞun sunet stralucitorAğ-, si gitlejul despre lumina, zicind : AĞo lumina ragusitaAğ. Racine a zis de asemenea AĞVoi vedea drumurile parfumateAğ- (Je verrai Ies chemins parfumeS), si este evident ca, la el, simtul vederii a incalcat in acest vers asupra simtului odoratului". Un asemenea stil atit de nelogic in aparenta nu este decit o fericita preschimbare de cuvinte" pe care, cum se exprima un autor francez", simturile o fac intre ele" (Despre logica poeziei, in Literatorul, 1880, nr. 23).
La Paris, dupa nefericita epigrama din 1883 (adresata ] lui Eminescu bolnaV), Macedonski nimeri in plin moment de revolutionare a limbajului poetic. Convins ca fiecare litera , din alfabet" reprezinta un ton muzical", se dedica unui deosebit studiu", anuntind chiar pregatirea unui volum, care va fi cetit de aceia care iubesc muzica poetica". Peste cativa ani, se pronunta direct pentru instrumentalism (Literatorul, 1892, nr. 2) punind in discutie Poezia viitorului :
Rolul de capetenie in poezia moderna il are poezia simbolista complicata de instrumentalism (). Simbolismul este cel mai apropiat de natura, fiindca el, pentru a ne sugera idei, procedeaza intocmai ca dinsa cu alte cuvinte, fiindca ne infatiseaza una sau mai multe imagini ce se transforma la urma in cugetari. Instrumentalismul nu este iar decit tot un simbolism, cu deosebire ca sunetele joaca in instrumentalism rolul imaginilor. Este evident pentru oamenii ce nu se pot lipsi de cultura muzicala, ca sunetele inchise, precum i, u, a, cit si sunetele grave ca a si chiar o, sint menite sa destepte senzatiuni, dintre care cele dintii vor fi note triste si intunecate, iar cele de-a doilea, sonore dar solemne".
Fragmentul e semnificativ prin tendinta spre sinteza, dar nu o sinteza Mallarme-Verlaine, ci una Mallarme-Rene Ghil. intii dezideratul mallarmean : simbolismul ca asociatie de imagini ce se transforma la urma in cugetari". Mallarme cerea poeziei sa duca spre Idee", abstractiune traducind relatiile cu universul. Pe de alta parte, instrumentalismul in nota Rene Ghil : fetisizarea functiei sonore. Fireste, Macedonski nu e nici mallarmean, nici instrumentalist consecvent. Si grafia propriu-zisa poate augmenta atmosfera sonora, de aceea autorul Noptilor recurge, un timp, la o asezare in pagina insolita, preconizind (pe linga ritmuri variate, rime interioare, vers libeR) scrierea fara majuscula, sau cu etimologii savante. Combinate, acestea ar duce la un vers symphonic sau proteic", versul auditiv" bazindu-se pe o intensa expresivitate a sonurilor". Neologismele, izgonite de altii, ca abstracte, sint acceptate ca material cu virtuti cromatice. Concluzie larga : muzica, imaginea, culoarea" reprezinta singura poezie adevarata".
1 Pentru exemplificare, Macedonski trimite la o demonstra- ;j tie proprie : in arcane de padure, poezie simbolista-instru-mentalista", despre care intr-o nota) se spune ca e intiia j incercare simbolista in romaneste" iar fiecare vers are ten- ) dinta catre instrumentalism". In ipostaza de promotor al / poeziei viitorului" (numire persiflata de adversarI), poetul de la Literatorul nu se distanteaza insa de modalitatea romantica, in orice caz, vitalismul macedonskian contravine discretiei simboliste :
In arcane de padure, vijelie ce-nspaiminta, Trasnet rosu ce-nfasoara isi surpare si potop, Pentru ce e armonie o minie fara scop, Dar privighetoarea cinta, dar privighetoarea cinta.
In arcane de padure grozavie ce-nspaiminta, Aurora-ntirziata nu s-arata sub frunzis, intunericul in cale i s-a pus in curmezis. Dar privighetoarea cinta, dar privighetoarea cinta"
Neologismul arcane (fr. arcane" taina, misteR), rime interioare (armonie-minie, intirziata-s-arata), versuri-refren sint artificii. Noutatea nu sare in ochi.
Anticipind experientele instrumentaliste din Franta, la .i Macedonski se gasesc, din 1880, incercari muzicale" de tipul ; Ecourile noptii, inmormintarea si toate sunetele clopotului, pretexte de armonii imitative. Un refren bizar vrea sa sugereze, altfel decit la Schiller, vuietul clopotului :
Un an dind d-ani, leag-an d-an, d-ani vani. D-atunci, un lant intreg s-a format"
{ Succesiuni de vocale surde, tinzind spre ceea ce ulterior
/ s-a numit simbolism fonetic (Maurice GrammonT), refac sonor j Cintecul ploaiei :
Ploua, ploua,
Ploua cit poate sa ploua Cu ploaia ce cade, m-apasa Durerea cea veche, cea noua Afara e trist ca si-n casa, Ploua, ploua
Ploua, ploua. Ploua cit poate sa ploua liapana-n geamuri ca-n tobe Spinteca inima-n doua Cintecul ploaiei de cobe
Ploua, ploua."
Stefan Petica observa exact, in 1901, ca Macedonski nu e simbolist. Noapte de mai, Bucolica unda si alte margaritare, tot asa de curate, sint adevarate bucati clasice si autorul lor e cel mult un clasic decadent" (Arta nationala). in tendinta sporadica spre macabru se resimte influenta decadentilor, insa temperament vitalist, poetul -se arata, in general, refractar organic depresiu nii. Daca in Cintecul ploaiei, de atmosfera vag-simbolista, sirat discernabile obsesii verlainiene, in Ospatul lui Pentaur domina linia parnasiana, in spiritul lui Th. de Banville. Pot fi depistate analogii cu Frangois Coppee in sensul gustului pentru boema. Versuri suple, sobre, alterneaza cu altele, deceptionante, compromise de poza si cabotinaj. in nici un caz, revoltatul social care-si clameaza minia nu era apt pentru discretia soaptei simboliste. Cu toata pledoaria pentru scoala viitorului", cu toate ca a incercat un roman simbolist, de fapt, poem (in franceza, Le Calvaire de feu, in versiune romana, ThallassA), poetul Noptilor n-a fost, stiuc-tural, un simbolist. E. Lovinescu si N. Davidescu il considera parnasian. Lui Ovid Densusianu ii apare simbolist, muza" lui Macedonski fiind din aceeasi familie cu a lui Baudelaire {Noua revista romana, 1901, nr. 25).
Avatarurile spiritului macedonskian sint interminabile. Exemplul magului" Josephin Peladan il determina sa cultive dupa 1900, in cenaclul sau, un ceremonial cvasi ocult. Peladan era calificat genial". ii si dedica un sonet in franceza : A Peladan (1907). La sfirsit, poetul se declara clasic, anumite pagini simboliste aparindu-i ca imbecilitati de inculti carora le lipseste auzul muzical". Nestatornic prin de-iindtie, izolat, dar nu singuratic", cum observa Tudor Vianu, agitatul Macedonski si-a depasit in creatiile majore propriile teorii.
