Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





NOAPTEA DE DECEMVRIE - analiza literara si comantariu :: Noapte de decemvrie de Alexandru MACEDONSKI



Alexandru MACEDONSKI Noapte de decemvrie
Acest poem, compus dupa cum arata o nota insotitoare a textului la 27 decembrie 1901, face parte din ciclul macedonskian intitulat Flori sacre. A fost tiparit mai intai in Forta morala (II, 1902, 10), reprodus apoi in Analele literare, politice si stiintifice (1,1904,1), reprodus si in Literatorul, in cele din urma (XXVI, 1918, 22 23). Punctul de plecare al Noptii de decemvrie se afla intr-o proza a lui Macedonski intitulata Meka si Meka, publicata mai intai in ziarul lui C. A. Rosetti Romanul (13 ianuarie 1890), republicata in Literatorul (XI, 1890, 1) si transpusa apoi in limba franceza sub titlul Les deux Mecque, spre a fi tiparita in La Revue Internationale din 15 iunie 1893.

Meka si Meka este un poem in proza, o legenda orientala simbolica, cam in genul romanului Thalassa, scris in aceeasi vreme, dar pe o tema diferita. Gustul lui Macedonski pentru Orientul exotic, foarte frecvent in poezia sa, incepand cu o serie de bucati din ciclul intitulat Excelsior si terminand cu Poema rondelurilor, se explica prin biografie, prin temperament, dar si prin contactul cu poezia franceza, care, de la Victor Hugo la poetii parnasieni si simbolisti, cultiva exotismul oriental in imagini pletorice sau in versuri fin cizelate incifrand simboluri menite a sonda spiritul in adancurile lui. intr-o noapte de decembrie, cand cazuse prima zapada, un tanar poet, idealist, dispretuitor de bani si chiar de glorie, sta si viseaza la gura sobei. Vocea inspiratiei sale, cu limba de foc, ii dicteaza povestea emirului Ali-ben-Mahomet-ben-Hassan. Acestuia, tatal sau, bogatul Mahomet-ben-Hassan-Ben Aii, ii lasa cu limba de moarte sa nu se abata niciodata, in viata, de la calea cea dreapta. Ca orice credincios musulman, Ali pleaca si el in pelerinaj la Meka, insotit de un bogat convoi de camile cu servitori si provizii de drum, hotarat sa traverseze pustia arabica pe drumul cel mai drept. O data cu el pleaca .si cersetorul Pocitan-bcn-Pehlivan. Aii il invita in luxosul sau echipaj, insa vicleanul refuza, afirmand ca e capabil sa se descurce singur, pe cai mai ocolite si mai usoare. Pe drumul greu al desertului, fara oaze si locuri de odihna, camilele mor una cate una, slujitorii se pierd, proviziile se sfarsesc si Meka, Meka, cetatea cea sfanta tot nu se zarea". Cu mana intinsa spre minaretele care apareau la orizont, inselator ca intr-o fata morgana, Aii moare fara a fi atins orasul sfant. La un moment dat are viziunea trecerii lui Pocitan-ben-Pehlivan pe sub stralucita poarta a Mekai pamantesti, in timp ce el care mersese pe drumul cel drept se vedea trecand pe sub poarta triumfala a Mckai ceresti. inca de aici, parabola caci de epica propriu-zisa nu poate fi vorba se constituie din cateva linii simetrice. Dupa o frumoasa descriere a luxului oriental, facuta cu un ochi de cunoscator, dar si cizelata la modul parnasian, ceea ce am putea numi naratiune incepe sa se rarefieze. De la o vreme propozitiile incep sa se constituie in poem. Proza are ritm. Chiar punerea in pagina arata clar ca poetul urmarea efectele incantatorii ale ritmului, asezand de pilda conjunctia in anafora:





Si Ali-ben-Mohamei-ben Hassan isi inarma intr-o zi seizii; si stranse trei sule de camile;

si porunci sa i se aleaga din herghelie doua sute de cai; si urmat de trei sute de robi etc.



Refrenul apare si in aceasta proza, prin repetarea, de patru ori, la anumite intervale, a propozitiei si Meka, Meka, cetatea cea sfanta, tot nu se zarea".

Emirul din Noaptea de decemvrie simbolizeaza statornicia si credinta in ideal, calea neabatuta a omului superior, hotarat sa infranga toate piedicile care i-ar sta in cale. Chiar daca in aparenta, care se cheama realitate uneori, emirul din Bagdad moare sub jarul pustiei", frumoasa lui Meka, tot visul tintit", ramanand intangibila pentru el, victoria este si va fi de partea lui, si nu a drumetului pocit" care, schiop si searbad", o cucereste pe cai ocolite. Si prin baza tematica, dar si prin realizarea artistica, Noaptea de decemvrie reprezinta pentru Macedonski ceea ce reprezinta Luceafarul pentru Eminescu, oricat ar fi deosebirea dintre cei doi poeti. Asa cum destinul lui Eminescu este prefigurat in Luceafar, tot asa Emirul din Noaptea de decemvrie il reprezinta pe Macedonski insusi. Traiectoria vietii poetului, cu toate vicisitudinile ci, cu toate urile care s-au indreptat asupra-i pe drept sau pe nedrept , reprezinta o Arabic pustie pe care bardul a traversat-o cu fruntea sus, fara a se abate din cale, fara a privi intr-o parte sau alta, gresind uneori, jignind fara sa fie nevoie pe unii, imbratisand in nestiinta de cauza pe altii, orgolios peste masura, de o mandrie inaccesibila, dar increzator mereu in steaua lui de mare poet. Aproape nimeni, intre contemporani, n-a banuit adevarata valoare a poeziei lui Macedonski. inaintea tuturor, insa, el era convins de victoria sa postuma. Ca si emirul din Bagdad, Macedonski se vedea recunoscut ca mare poet abia dupa patrii generatii de la moarte:



Dar cand patru generatii peste moartea mea vor trece, Cand voi fi de-un veac aproape oase si cenusa rece, Va suna si pentru mine al dreptatii ceas deplin, Si al meu nume, printre veacuri, inaltandu-se senin, Va-nfiera cu o stigmata neghiobia dusmaneasca, Cat vor fi in lume inimi si o lume romaneasca.



Ca si Horatiu, poetul Rondelurilor avea incredintarea ca versurile lui:



Sfidand a dusmaniei pornire omeneasca, Si stand intr-o lumina mereu mai stralucita, Sa piara n-au vreodata si nici sa-mbatraneasca.



In fond, acest poem delirant al mirajului cum il numeste G. Calinescu care este Noaptea de decemvrie, infatiseaza simbolic (si simbolistic, pana la un puncT) soarta poetilor damnati, blestemati printre contemporanii lor, cum insusi Macedonski scrie:



De suferinti ei sunt exemple, Cand mor li se ridica temple

Si falnice statuie! In viata insa duc o cruce Pe care toti se-ntrec s-apuce Sa-i rastigneasca-n cuie!



Meka cea mare, Meka cereasca a poetului care, in izolare si in dezolare adesea, a trecut prin viata cu fruntea sus si cu ochii atintiti pe piscul cel mai de sus, reprezinta euforia contopirii cu esentele pure, care ii dau extaze, dar si imboldul de a face-o lume noua din tainicul lui gand prometeic, asa cum scrie in Ia Harpa:



Rasuna a mea harpa sa zbor in alte sfere, Sa las departe-n urma placerile-efemere, Sa ma ridic deasupra acelor nori de-atlas, Sa merg pana-n eterul cu lacrime de stele, Si sa-ntalnesc in cale-mi cometele rebele Iar raze purpuroase sa-mi puie pe obraz!

Nou inger, de-ai vrea aripi sa-mi dai, eu as strabate

Cu line impreuna mai sus d-Eternitate!

As inhama la caru-mi planetele pe rand,

Mi-as rade si de oameni, si de dumnezeire,

As fi mai rau ca Iadul, mai bun ca o zambire,

Si-as face-o lume noua din tainicul meu gand!





Mijloacele artistice din Noaptea de decemvrie fac parte integranta din insasi realizarea ideii poetice. Aici nu intalnim nici discursivitatea ceruta de sarcasm din Noaptea de noiembrie, Noaptea de februarie sau Noaptea de ianuarie , nici geometria exacta a Rondelurilor. Melodia pe care se asaza cuvintele tine de incantatia liturgica, dand impresia de nesfarsit si monoton. Schema amfibrahico-dactilica: ramane neschimbata pana la sfarsitul lungului poem, ca spre a sugera hotararea nestramutata in atingerea unui tel, stare de spirit in acord cu monotonia exasperanta a desertului masurat si ritmat numai de pasul egal al camilelor. Fiecare troheu, final de vers in rima a, se cere completat dactilic cu inceputul versului urmator: moar-ta Sifo-cul" (^-_/- i- ), si fiecare iamb din final de vers, in rima b, se cere absorbit intr-un amfibrah: scru-mit/ Po-e-tul" (w Ať- / w s. -O si asa mai departe, intr-un fel de dulce infinitum. Si, desi fraza macedonskiana este de asa natura, incat unitatile sintactice se potrivesc pe cate un vers, impresia de rostogolire la nesfarsit domina punctuatia, bataia ritmica fiind insasi pulsatia ideii poetice. in cazul de fata nu mai incape absolut nici o indoiala asupra faptului ca poetul si-a studiat intr-adins mijloacele uneori cu o mare luciditate in vederea sugestiei muzicale pe care o comunica prin ritmuri si sonuri. Familiar cercurilor simboliste franceze, de la inceputurile lor, colaborand inca din 1886 la revista lui Albert Mockel, La Walonie, din Liege, formuland el insusi cu 11 ani inainte de compunerea Noptii de decemvrie, in 1890 teoria poeziei instrumentalist-simboliste, pe care incerca s-o ilustreze cu bucati ca Prietenie apusa, Batrana stanca, in arcane de padure etc, publicand apoi, in Literatorul (1892, 2), manifestul simbolist Poezia viitorului si construind vestitele armonii imitative din Lupta si toate sunetele ei sau din inmormantarea si toate sunetele ei (Un an, dand d-ani, leagan d-an d-ani vani"), Macedonski continua sa fie preocupat de magia verbului. Exact cu o luna inainte de compunerea Noptii de decemvrie daca data de 27 decembrie 1901", notata de poet, este adevarata citea in Mercure de France (numarul pe noiembrie 1901), cu satisfactia de a fi avut de multa vreme dreptate, finele observatii ale lui Remy de Gourmont, cel mai autorizat teoretician al simbolismului: Acest nimic, cuvantul, e cu toate acestea un substrat al cugetarii; el e necesitatea ei, forma, culoarea si odoarea. Dar nu iubesc cuvintele pentru aceasta: le iubesc pentru ele insele, pentru estetica lor personala; raritatea e unul din elementele acestei estetici; sonoritatea e celalalt. Apoi cuvintele au o forma determinata de consoane; un parfum insa greu de perceput din cauza infirmitatii simturilor noastre imaginative." Macedonski reproduce numaidecat citatele din Gourmont (in Forta morala, 1,1901) si le comenteaza entuziast, intrevazand in ele noi orizonturi pentru poezie". Fara a fi realizat poezie simbolista propriu-zisa, integrala, poetul Noptilor n-a abdicat nici un moment de la sugestia muzicala a cuvintelor. Noaptea de decemvrie este din acest punct de vedere printre operele cele mai caracteristice, pentru ca aici sugestia muzicala trece inaintea celei vizuale.



Izbitoare, chiar de la inceputul poemului, este tehnica impletirii refrenelor, mai bine zis a laitmotivelor, descoperite de simbolisti mai intai in muzica lui Wagner. Astfel incat structura Noptii de decemvrie ne apare simfonica, esential auditiva. Primele sase strofe seamana cu un adagio in care refrenele se succed repede, in cate un vers razlet, ca pentru a crea atmosfera.

De observat sistemul rimelor: ab abb, rima b, care este si rima versului singuratic, fiind mentinuta in silaba it pe parcursul a patru strofe: scrumit adormit mit cumplit otelit monolit pierit murit ragusit nabusit gresit. De observat, de asemenea, ca versurile reluate in refren au in cadrul strofei puncte de suspensie dupa ele, puncte care dispar in versul refren. Sunt si alte repetitii pe parcursul acestui prim fragment. Astfel inceputul versului 1 din strofa I: Pustie si alba e camera moarta" este reluat, simetric, la inceputul strofei a Ii-a: Pustie si alba e-ntinsa campie". in versul 1 din strofa a IV-a numele predicativ, mort, este reluat, in ambele propozitii, inaintea subiectului: E moarta odaia, si mort e poetul". Iar subiectul urgia din versul refren de dupa strofa a IV-a: Un haos, urgia se face cu-ncetul" este reluat la inceputul versului 1 din strofa a V-a: Urgia e mare si-n gandu-i s-afara". Tot asa acumularile prin coordonare, prin punerea lui si in anafora, la aceeasi strofa:



Si luna e rece in el si pe cer.

Si bezna lungeste o strasnica gheara,

Si lumile umbrei chiar fruntea i-o cer Si luna e rece in el, si pe cer

De asemenea acumularile de cate trei predicate in scara, din strofa a IV-a:

In zare, lupi groaznici s-aud, ragusit Cum urla, cum latra, cum urca, cu-ncetul,

si din strofa a Vi-a:

O flacara vie pe cos izbucneste, Se urca, palpita, trosneste, vorbeste






Toate acestea, impletirea refrenelor si acumularile sintactice dau o puternica tensiune momentului de meditatie a poetului, asezat la gura vetrei si asaltat de nalucile noptii de decembrie, moment ce culmineaza cu intrebarea:



Arhanghel de aur, cu tine ce-aduci?", adresata flacarii de foc a inspirarii. Aceasta izbucneste, mefistofelic, pe cos, si pare a se fi nascut din volbura noptii invartejite de crivat. Tabloul, care nu e pictural pur si simplu, izbeste simultan ca si in muzica lui Wagner toate simturile, rcalizandu-se astfel dezideratul simbolist al sinesteziilor. Campia este pustie si alba", viscolul, albastru", geme", lupul, salbateca fiara", umanizat, este sfasiat de restristi", in timp ce luna il priveste cu ochi otelit". Planul obiectiv se confunda cu cel subiectiv: urgia de afara se instaleaza si in cugetul poetului: Urgia e mare si-n gandu-i s-afara" si luna de gheata de pe cer i se rasfrange in suflet: Si luna e rece in el si pe cer". De fapt, huma, corpul ganditorului, a fost ucisa de nametii de umbra: Faptura de huma de mult a pierit./ E moarta odaia si mort e poetul". Cu toate ca bezna lungeste o strasnica gheara, spre a-i cere fruntea, poetul, dematerializat, devine stare de spirit pur: Dar fruntea, tot mandra, ramane in luna", cuprins de flacara inspiratiei.



De aici incolo apele poemului curg pe o albie tot mai larga, strofele devin mai incapatoare, mai ample. Versul razlet apare la intervale tot mai rare, subliniind respiratiile largi ale simfoniei, ce se acumuleaza asemenea unui fluviu in estuar: o data spre a sublinia solemnitatea despartirii pelerinului de locul natal, despartire ce se ghiceste definitiva: Si lacrima, clara, luceste si pica" reluare in laitmotiv a versului 2 din strofa a XVIII-a (Din ochiul sau mare o lacrima pica"); a doua oara la ivirea morganatica a Mekai: Iar alba cetate ramane naluca", dupa strofa a XXXV-a; si a treia oara in finalul poemului: Murit-a emirul sub jarul pustiei", ecou al versului din marca strofa ultima: si moare emirul sub jarul pustiei". Repetitiile muzicale continua a fi insa principalul artificiu poetic, in cel mai bun inteles al cuvantului. Ele au in vedere mai ales cuvintele rare si mai adesea pe cele sonore, cu rime bogate, in ecouri prelungi, precum aur-tezaur: Deasupra-i e aur si aur e-n zare" (vs. 2, strofa a VUI-A), si el e emirul, si arc-n tezaur/ Movile inalte de-argint si de aur" (vs. 1 si 2, strofa a X-A). Cele exotice, orientale: Bagdadul, emirul, Meka. Strofa a IX-a este incadrata de unul si acelasi vers, cu sonoritati prelungi, sugerand greaua despartire a calatorului de locul natal:



Bagdadul! Bagdadul! si el e emirul Prin aer, petale de roze plutesc Matasea-nflorita marita cu firul Nuante, ce-n umbra, incet, vestejesc Havuzele canta voci limpezi soptesc Bagdadul! Bagdadul! si el e emirul.



Reluarea sintagmei din finalul versului ultim la inceputul celui din strofa urmatoare (strofa a X-A):

Si el e emirul si are-n tezaur etc. atrage dupa sine reluarea sonorului Bagdad la inceputul strofei a Xl-a: BagdaduU, cer galben si roz ce palpita" (vs. 1), cu ecoul in versul 4 din aceeasi strofa: Bagdadul, poiana de roze si crini", pentru ca in strofa imediat urmatoare sa reapara emirul: Si el e emirul, si toate le areu Se realizeaza astfel un soi de rime ample, imbratisate, pe versuri si chiar pe strofe intregi, contribuind muzical Ia incantatia verbala. Pus in sintagme diferite si in diferite puncte ale torentului muzical, cuvantul sonor si rar realizeaza corespondente ale propriilor ecouri, ca intr-o orchestratie perfecta, in care instrumentele ies in relief, rand pe rand, sub bagheta maestrului:



Spre Meka se duce cu gandul mereu" (vs. 4, strofa a XII-A), Spre Meka-l rapeste credinta-vointa" (vs. 1, strofa a XIII-A), unde este de remarcat si rima interioara credinta-vointa:

Dar Meka e-n zarea de flacari departe" (vs. 1, strofa a XlV-A). La Meka, plecat-am a merge si eu" (vs. 3). La Meka? La Meka? si vocea ciudata" (vs. 4, strofa a XXI-A). La Mekal La Meka! rasuna mereu" (vs. 5).

Si intr-un alt complex muzical, acelasi cuvant, Meka:

E Meka! E Meka! s-alearga spre ea" (vs. 7, strofa a XXXIII-A). Dar Meka incepe si dansa sa mearga" (vs. 3, strofa a XXXI V-A). Frumoasa lui Meka tot visul tintit" (vs. 4, strofa a XXXVII-A). SuntMeka cereasca, sunt Meka cea mare" (vs. 13, strofa a XXXVIII-A), contrapunctat de celalalt, naluca:

Cu gandul alearga spre alba naluca (vs. 1, strofa a XXXV-A). Iar alba cetate ramane naluca" (vs. singular dintre strofele a



XXXV-a si a XXXVI-A). Ramane naluca, dar tot o zareste" (vs. 1, strofa a XXXVI-A). Ramane naluca in zarea pustiei" (vs. 1, strofa a XXXVII-A).

De cel mai mare efect sunt cum s-a putut observa si din exemplele citate mai sus reluarile de formatii sintactice in chip de laitmotiv wagnerian, diversificat, ca spre a sublinia sufletul in miscare perpetua, detasat pe monotonia fundalului. impletiturile capata astfel aspect de arabescuri muzicale. Uneori capul de vers ultim devine cap de vers prim in strofa urmatoare:

Si dulce e viata in rozul Bagdad" (vs. 6, strofa a XlV-A). Si dulce e viata in sali de-alabaslru" (vs. 1, strofa a XV-A).

Sau de la vers ultim la vers ultim, in strofe consecutive:

Si ci nainteaza dar zilele curg" (vs. 5, strofa a XXIV-A), Si (o(i nainteaza sub flacari de soare" (vs. 6, strofa a XXV-A); ori in aceeasi strofa, la distanta de cinci versuri:

Sub aeru-n flacari, zac rosii movile" (vs. 2, strofa aXXXI-A), Sub aeru-n flacari al lungilor zile" (vs. 8), sau de la vers la vers:

Spre albele ziduri, alearga-alcarga" (vs. 1, strofa aXXXIV-A). Si albele ziduri, lucesc-stralucesc" (vs. 2).

Alteori, finalurile de vers isi corespund:

Ramas din toti singur, sub cer de otel" (vs. 3, strofa a XXX-A). Prin aeru-n flacari, sub cer de otel" (vs. 7). Si albele ziduri, lucesc-stralucesc" (finalul strofei a XXXIV-A). Si poamele de aur lucesc-stralucesc" (finalul strofei a XXXV-A).

De asemenea, finalul versului ultim din strofa, reluat la inceputul primului din urmatoarea:

Bagdadul! Bagdadul! si el e emirul" (vs. ultim, strofa a IX-A). Si el e emirul, si are-n tezaur" (vs. prim, strofa a X-A). Si-ntreaga fantana e tot cum o stie" (vs. ultim, strofa a XIX-A). E (of cum o stie dar, searbad la fata" (vs. prim, strofa a XX-A). Iar alba cetate ramane naluca" (vs. singular dupa strofa a XXXV-A). Ramane naluca, dar tot o zareste" (vs. prim, strofa a XXXVI-A).



Intonatia, determinata de sistemul refrenelor, necesita dupa cum se poate vedea chiar din exemplele date aparitia unui semn de punctuatie neobisnuit, asa-numita virgula mace-donskiana", pusa inainte de conjunctia coordonatoare si:

Si el e emirul, si toate le are

si chiar intre subiect si predicat:

Si albele ziduri, lucesc-stralucesc.



Sistemul de laitmotive este mult mai complicat. Ne-am marginit numai la exemplele de fata, incercand sa satisfacem macar partial o cerinta formulata mai demult de profesorul Tudor Vianu, care spunea intr-un loc: Interesant ar fi de urmarit si structura Noptii de decemvrie, careia multe impletiri ale refrenelor sale ii dau caracterul unei adevarate bucati simfonice". Refrenul mai adauga Tudor Vianu domina intreaga tehnica poetica a lui Macedonski. in tehnica refrenului se declara caracterul magic al poeziei lui Macedonski, virtutea lor infasuratoare, obsedanta". Sunt insa in aceasta poezie si imbinari de cuvinte, in rima mai cu seama, dar si in interiorul versurilor, greu sau cu neputinta de prins intr-un sistem, nu mai putin sonore si sonorizate anume de poet in vederea sugestiei muzicale generale pe care o degaja opera.



Asemenea unor avalanse sonore, cuvintele^ purtate de vartejurile domoale ale refrenelor, canta si incanta spiritul, subliniind muzical intelesurile, intensificandu-le, purificandu-le si facandu-le accesibile in punctul optim al imaginatiei si inteligentei cititorului.

Interesant este, in sfarsit, sa vedem cum, in final, poemul se incheie, rotund, prin aceeasi intrepatrundere de planuri cu care am fost intampinati la inceput. In timp ce emirul moare sub jarul pustiei, focul se stinge in odaie si desertul dogoritor al Arabiei se confunda cu campia bantuita de crivat, cu lupi urland sub ochiul inghetat al lunii si in plan simbolic cu insasi drama celui ce sondeaza absolutul:

Si moare emirul sub jarul pustiei

Si focu-n odaie se stinge si el,

Iar lupii tot urla pe-ntinsul campiei,

Si frigul se face un brici de otel

Dar luna cea rece, s-acea dusmanie

De lupi care urla s-acea saracie

Ce-aluneca zilnic spre ultima treapta,

Sunt toate pustia din calea cea dreapta,

S-acea izolare, s-acea dezolare,

Sunt Meka cereasca, sunt Meka cea mare

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.