Macedonski este, asa cum arata G. Calinescu, un poet inegal". Romantic la inceput, cand credea ca poetul si poezia au o misiune sociala si trebuie sa reflecte epoca, adept, apoi, al parnasianismului si al instrumentalismului, aderand la cultul formei si creand o poezie de pura verbalitate, promotor si teoretician al simbolismului in perioada de apogeu european a curentului, el declara la sfarsitul vietii ca a iubit intotdeauna versul clasic. Din aceste considerente, Macedonski a fost numit poet de tranzitie" intre curentele traditionale si cele moderne, cea mai inalta constiinta estetica romaneasca in cuprinsul literaturii secolului XX" (Adrian MarinO).
Ciclul Noptilor, scris intre 1879 si 1901, este reprezentativ in cel mai inalt grad pentru arta poetului, pentru romantismul sau larg, generos, pentru viziunea sa critica asupra societatii. Geneza poemelor resimte influenta lui Alfred de Musset, asa cum marturiseste poetul in Noapte de aprilie, influenta care nu reprezinta insa decat un punct de plecare, Macedonski dezvoltand motivul noptii intr-o vasta meditatie de factura cu totul personala, in care alterneaza registre stilistice cu totul diferite, de la retorica grava, de factura romantica, la descrierea rece si cruda a realitatii, de la sensibilitatea confesiunii directe la satira sociala ascutita. Atitudinea poetului este intr-o permanenta evolutie, de la imaginea poetului damnat, respins de o societate mediocra {Noapte de noiembrie, Noapte de ianuarie, Noapte de februariE), la o poezie a optimismului, a naturii si a increderii {Noapte de maI).
Abia in 1912, Lovinescu remarca in chip deosebit Noaptea de decemvrie: in tot volumul, o singura poezie se ridica peste celelalte si prin unitatea ideii, si prin bogatia formei () poetul simbolizeaza pe visatorul, pe artistul indragit de un ideal pe care il urmareste fara sa-1 atinga vreodata. Simbolul nu e nou, dar e sustinut cu vigoare, cu o risipa de icoane poetice si o bogatie de decor oriental ce trece de hotarele simplicitatii clasice".
Poetul Alexandru Macedonski ilustreaza crezul ca fantezia poate fi o cetate de vise", un moment privilegiat care da nastere povestii si sensului. Poemul
Noapte de decemvrie, Cu problematica etico-filosofica, fixeaza conditia omului de geniu in cadrul unei lumi prea inguste pentru maretia acestuia. Experimentand estetica simbolista si parnasiana pe o tema de factura romantica, Macedonski releva atitudinea omului superior fata de viata, fata de vicisitudinile ei si de idealul ravnit. in tabloul I, poetul este prezentat intr-un mediu ostil, o realitate neconvenabila ce trebuie inlocuita cu un spatiu propice artistului. Eul poetic se afla intr-o continua cautare a conditiei sale de artist, fiind necesara sugestia stingerii: E moarta odaia si mort e poetul". Prin inspiratie, poetul patrunde intr-un spectacol al imaginatiei neingradite, construind in planul visului un univers compensator, o iluzie a spiritualitatii maxime. De la poetul francez Baudelaire, ideea paradisurilor artificiale a fost expresia dorintei de refugiere in libertatea imaginativa a unor sensibilitati pentru care realul este o continua sursa de suferinta.
Bagdadul, laitmotivul acestei secvente, subliniaza atractia insolitului (emir", lotus"), tot ceea ce depaseste tiparele comune. Se observa credinta poetului in forta de incantatie a cuvantului, in magia verbala: Bagdadul e cer galben si roz ce palpita", rai de aripi de vise si rai de gradini", argint de izvoare si zare-aurita" sau poarta de raza si crini" (registru al feerieI).
Prin inspiratie s-a alunecat intr-un plan oniric, intr-un spatiu simbolic al perfectiunii, in care emirul (alter ego al poetului din prima partE) are senzatia conditiei divine, e tanar, e farmec, e trasnet, e zeu". Dar zilnic se simte furat de-o visare", semn al naturii sale umane superioare ce traieste sub imperiul aspiratiei spre absolut.
Al. Macedonski insereaza motivul himerei - cetatea Mecca -, care este echivalentul implinirii supreme: orasul preasfant", naluca sublima", cetatea din vise", alba naluca", regina trufasa", regina magiei". in opozitie cu frumusetea cetatii se afla figura cersetorului cuprins in liniile dure ale grotescului, accentuand latura larvara a existentei mediocre supuse instinctului si compromisului: mai slut e ca iadul, zdrentos si pocit". El simbolizeaza raul de natura etica, apartinand conditiei umane meschine.
Un alt aspect tragic, de natura existentiala, cu care se confrunta protagonistul visarii e simbolizat de imaginea pustiului (flacari de soare", cer rosu", cer de otel", aeru-n flacari", rosul de sange", zarea de flacari"). Mecca, himera pe care o urmareste artistul toata viata, este o iluzie cu o extraordinara putere de fascinatie, care se transforma intr-o victorie (tempoflrfI) a spiritului asupra realului.
Drumul emirului poate fi o alegorie a purificarii, un spatiu in care durerea (sange") poate fi echivalenta cu lumina (flacari"). Sugestia de calvar, de cale fara capat, impletire paradoxala de monoton si de tensiune, este realizata prin refren, despre care Tidor Vianu opina ca domina intreaga tehnica poetica" si confera caracterul magic" prin virtutea lui infasuratoare si obsedanta". Drumul, act existential al realizarii sinelui de sine" (N. StanescU), implica sentimentul tragic al cunoasterii absolute, al artei pure, proces predestinat parca a nu se implini.
Mai dramatica decat inclestarea este constiinta poetului ca cetatea Mecca e doar o iluzie pentru care accepta orice sacrificiu, inclusiv moartea. Cetatea este absolutul care fascineaza, puterea de visare si autoiluzionare, iar drumul spre ea semnifica atractia irezistibila, forta obsesiei, superioritatea unei vieti orientate dupa un ideal. Emirul, simbol al creatorului, un romantic halucinat, traieste drama, Mecca cereasca fiind absolutul imposibil de atins si de aceea existenta poetului inseamna izolare" si dezolare".
Noapte de decemvrie este un poem epico-liric, Macedonski asimiland elemente apartinand ambelor genuri literare pentru a crea o opera de o mare forta expresiva si de o profunda semnificatie etica si filosofica. Ca si
Luceafarul eminescian, poezia se fundamenteaza compozitional pe o structura epica in care observam prezenta personajelor, chiar daca sunt masti simbolice, a unui subiect ce cunoaste o evolutie clasica si o gradare emotionala desavarsita, a unui dublu conflict, exterior si interior, moral si psihologic, care pune in evidenta complexitatea interpretativa a poemului, totul proiectat pe fundalul determinarilor estetice ale actului de creatie.
Complexitatii compozitionale ii corespunde o complexitate stilistica, daca avem in vedere faptul ca poezia se constituie intr-o sinteza a romantismului cu parnasianismul, a simbolismului si clasicismului. Prin tema geniului, a permanentei aspiratii spre un ideal, prin motive precum visul, calatoria, luna, focul, mediul social ostil, prin procedee artistice precum antiteza, alegoria, invocatia etc, poemul e romantic. Parnasianismul este prezent prin cultul pietrelor pretioase, prin slefuirea atenta a expresiei poetice, prin elemente simboliste precum muzicalitatea, corespondentele intre planul sufletesc si cel exterior, sinesteziile, predilectia pentru nuantele cromatice, pentru impletirea imaginilor vizuale cu cele olfactive si auditive, asa cum se observa in fragmentul descrierii Bagdadului, prin folosirea sugestiei poetice, in prima si ultima parte, pentru a transmite ideea neadecvarii lumii la aspiratiile poetului. Structura poeziei este insa una clasica, vizibila in compozitia circulara si in echilibrul formal. Putem afirma astfel ca poezia Noapte de decemvrie este o stralucita sinteza lirica intre traditia romantica si tendintele novatoare ale simbolismului.
