n. 17 oct. 1905, Turnu Severin - m. 19 mart. 1979, Bucuresti.
Estetician si istoric literar.
Fiul lui Al. Dima si al Terezei. Liceul "Traian" din orasul natal, unde debuteaza publicistic la rev. Datina (1925). Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti, absolvita in 1929. Prof. in invatamantul secundar la Ramnicu Valcea si Sibiu (1931-1936). Conduce gruparea intelectuala sibiana "Thesis" (1932-1939), "infaptuita din nevoia de a da sumbrei vieti provinciale indemnuri de mai inalte preocupari [] si in cadrul generalei actiuni de inviorare a creatiei culturale ardelene". Gruparea si-a facut simtita prezenta prin sedinte intime, conferinte ale membrilor ei, expozitii de carte, prin seria de publicatii (studii, buletine), in care DIMA a tiparit textul unei conferinte despre Al. Odobescu (1935) si un studiu despre
George Cosbuc (1938). A lansat ideea localismu-lui creator in rev. Blajul (1935). Studii de specializare la Berlin, Miinchen, Viena (1936-1939). Dr. in litere si filosofie cu teza Conceptul de arta populara; voi. aparut in 1939, primeste premiul Acad. Inspector scolar la Sibiu (1938-1944). Cariera universitara, din 1945, la Iasi, apoi la Bucuresti. Este succesorul lui
G. Calinescu la conducerea Institutului de Teorie si Istorie Literara al Acad. (1966-1973), perioada in care conduce si Revista de istorie si teorie literara. Membru corespondent al Acad. din 1963. A coordonat colective stiintifice in elaborarea unor sinteze de interes national:
Istoria literaturii romane, II (1968), Istoria si teoria comparatismului in Romania (1972, in colab. cu
O. Papadima), Dictionar cronologic. Literatura romana (1979, impreuna cu I. C. Chitimia). A fost membru in Comitetul international de redactare a Istoriei comparate a literaturilor in limbi europene. incepand cu studii de estetica: Aspecte si atitudini ideologice (1933), Motive hegeliene in scrisul eminescian (1934), Gandirea romaneasca in estetica (1943), Domeniul esteticii (1947) s.a., DIMA s-a consacrat apoi compara-tisticii (istorie, teorie si aplicatii): Studii de istorie a teoriei literare romanesti (1962), Conceptul de literatura universala si comparata (1967), Principii de literatura comparata (1969), Viziunea cosmica in poezia romaneasca (1982) s.a.
Studiile stiintifice ale lui DIMA sunt orientate cu precadere asupra aspectelor istorice ale problemelor sau domeniului cercetat. Este astfel semnificativ ca lucrarea cea mai temeinica a inceputurilor, Gandirea romaneasca in estetica (1943), este o cercetare nu teoretica, ci istorica. Dupa propriile marturisiri, paginile sunt "o schita a gandirii estetice romanesti in aspectele ei contemporane cele mai de seama". Tabloul esteticii interbelice se organizeaza in cuprinzatoare si exacte caracterizari individuale si de ansamblu: Fragmentarism estetic (
G. Ibraileanu,
P. Zarifopol,
M. Ralea); Forme sceptice ale esteticii (
E. Lovinescu, G. Calinescu); Forme metafizice ale esteticii; misticism estetic (
V. Parvan,
N. Crainic,
L. Blaga): o forma generala (L. Rusu); intre stiinta si metafizica (
M. Dragomirescu); O conceptie vitalista a frumosului (E. Sperantia); Perspective etice ale esteticii (
T. Vianu). Nedumeriri se pot totusi ivi: cunoscuta fiind atitudinea de neincredere a lui Zarifopol fata de estetica filosofica, atitudine evidenta in Kant si estetica, criticul putea trece cu mult mai multa indreptatire de la capitolul "fragmentarismului estetic" la sectiunea "scepticilor"; ar mai fi fost de adaugat la tabloul general
Camil Petrescu si
Felix Aderca. De estetica exegetul se apropie din unghiul filosofiei (Probleme estetice, 1943; Domeniul esteticii, 1947), atunci cand nu o face din perspectiva istorica. Spre literatura vine de asemenea dinspre filosofie (Motive hegeliene in scrisul eminescian, 1934). Poezia interbelica o priveste prin prisma receptarii folclorului. incat este evident ca specifica intreprinderilor intelectuale ale lui DIMA este nu privirea in sine a unui fenomen artistic sau aspectul teoretic, ci filtrarea lui prin grila altei discipline, transformata in metoda sau cadru limitativ al cercetarii. Nici teoretician literar nu este D., ci istoric al teoriei literare. Studii de istorie a teoriei literare romanesti "se straduiesc sa priveasca fenomenul literar dintr-un punct de vedere general teoretic", dar izbutesc, intr-o prima parte, numai o schita a unei istorii a teoriei noastre literare, schita in care sunt cuprinsi Al. Russo, B. P. Hasdeu, momentul de la Contemporanul, Caragiale si
Duiliu Zamfirescu. in acelasi volum, un studiu despre periodizarea stiintifica a istoriei literaturii romane, dupa ce analizeaza alte ipoteze, se incheie intr-un mod cu totul neasteptat, explicabil insa prin momentul in care a fost elaborat, cu generalizarea ca de-a lungul tuturor perioadelor va trebui urmarita "dezvoltarea diferitelor forme artistice ale realismului", ca si cum autorul ar fi ignorat faptul ca istoria literaturii nu se confunda cu istoria realismului. Scriind despre Gogol, se straduieste sa arate ca fantasticul interpretat ca o forma de evaziune are un rol neinsemnat fata de suverana "metoda realista", care confera un merit prin simpla prezenta sau adoptare. Un roman filosofic e interpretat prin prisma aceluiasi realism:"Calitatea artistica a Muntelui magic einsa deosebit de pretioasa si se vadeste prin realista descriere a bolii si fazelor ei, ca si prin reactiile fizice si psihice ale personajelor bolnave". Rea-lismul-factotutn este astfel viziunea privilegiata, necesara, aproape obligatorie, oricum prima conditie a valorii perene. Teza materialista a raportului dintre arta si realitatea sociala constituie fondul investigatiei din Conceptia despre arta si literatura a lui G. lbraileanu. Dupa exprimarea de tinerete a criticului iesean, din socialism in politica si materialism in conceptia filosofica ar decurge realismul. Cu totul indatorat ambiantei judecatoresti a anilor 50, DIMA califica in termeni transant extraestetici: "esentialul e just", pozitia - "valabila".
Definirea artei ca "arma admirabila in lupta de clasa" e in masura sa impuna tendentionismul ca o "pozitie inaintata". Teoria specificului national este un "element pozitiv", in problema tipicului, lbraileanu are "o justa orientare". In schimb, afirmatia aceluiasi ca "artistul face arta pentru a ne reda frumosul" este taxata drept estetizanta si pusa sub influenta oportunismului burghez. Criticul poporanist nu mai pare sa apartina fragmentarismului estetic. DIMA si-a fundamentat conceptia literara pe cunoasterea folclorului. Zacaminte folclorice in poezia noastra contemporana (1936) releva substratul folcloric in creatia poetilor interbelici. Arta populara la Dragus (1945) cerceteaza comunitatea sateasca si mentalitatea ei artistica (impodobirea portilor, interioarele caselor, opiniile despre frumos) cu mijloacele sociologiei. Conceptul de arta populara (1939) este o cercetare in acelasi spirit metodic; cartea intelege sa nu ignore raportarea la valoarea estetica, fara a o exagera. In jurul problemelor etnicului, specificului national si traditionalismului graviteaza multe dintre ideile lui DIMA Fata de Manifestul Crinului Alb s-a pronuntat circumspect, judicios, polemic (Aspecte si atitudini ideologicie, 1933). Motivul cosmic ar fi esential in definirea sentimentului romanesc al naturii. Preocupate de ideile generale, studiile lui DIMA prezinta o ascunsa contradictie intre aspiratie si realizare, inerenta prudentei exagerate: dorind sa faca estetica filosofica, se opreste la aspectul istoric: vrand sa dea contributii de teorie literara, se rezuma la a face un istoric (de fapt o schita) a domeniului; privitor la arta populara, zaboveste fructuos sa stabileasca intai conceptul; promovand comparatismul, a ramas, cu utilitate, mai mult la aspectele teoretice (Conceptul de literatura universala si comparata, 1967; Principii de literatura comparata, 1969), decat a inaintat spre studiul aplicat. Lucrarile sale au avansat, precaut si meticulos, cu putin dincolo de preliminarii si contributii initiale, pregatitoare. Acestea insa realizate cu constiinciozitatea nazuitorului spre sistem si cercetare pozitiva. Obiectivitatea cercetarii si "caracterul de referat" merg - observa
Pompiliu Constantinescu -"pana la un anumit grad de anulare a personalitatii"; sacrificiu cerut de afirmarea unor calitati: supunerea la obiect, "simtul expozitiv" si "seriozitatea informatiei".
OPERA
Traditionalismul lui Mihail Eminescu, Turnu Severin, 1929; Aspecte si atitudini ideologice, Turnu Severin, 1933; Motive hegeliene in scrisul eminescian. Sibiu, 1934; Al. Odobescu (Privire sintetica asupra operei si personalitatii). Sibiu, 1935; Zacaminte folclorice in poezia noastra contemporana, Bucuresti, 1936; Fenomenul romanesc sub noi priviri critice, Craiova. 1938; Cei mai rodnici ani ai vietii lui George Cosbuc, Sibiu, 1938; Conceptul de arta populara. Bucuresti, 1939; Sibiu. Bucuresti, 1940; Afinitati elective:
Titu Maiorescu si Goethe, Bucuresti, 1940; Gandirea romaneasca in estetica, Sibiu, 1943; Probleme estetice. Sibiu, 1943; Dragus, un sat din Tara
Oltului (Fagaras), Bucuresti, 1945; Domeniul criticii. Bucuresti, 1947; Conceptia despre arta si literatura a lui G. lbraileanu, Bucuresti, 1955;
Alecu Russo, Bucuresti, 1957; Studii de istorie a teoriei literare romanesti. Bucuresti, 1962; Conceptul de literatura universala si comparata, Bucuresti, 1967; Principii de literatura comparata, Bucuresti, 1969 (ed. II, 1972); Arta populara si relatiile ei, Bucuresti, 1971; Aspecte nationale ale curentelor internationale: studii sintetice. Bucuresti, 1973; Dezbateri critice. Bucuresti, 1977; Viziunea cosmica in poezia romaneasca. Iasi, 1982. Traduceri: Epopeea lui Ghil-games, trad. de ~, Bucuresti, 1966; Paul van Tieghem, Literatura comparata, trad. de ~, Bucuresti, 1966; DIMA H. Lawrence, Femei indragostite, trad. de ~, Bucuresti, 1978.
REFERINTE CRITICE
P. Constantinescu. Scrieri, II; Al. Piru, Panorama; S. Barbulescu, Comentarii critice, 1969;
N. Balota, Labirint, 1970; M. Bucur, Istoriografia; Ov. S. Crohmalniceanu, Literatura, III; Lenuta Dragan, Al. Dima. Bibliografie, 1976; Al. Dobrescu, Foiletoane, I, 1979; V. Craciun, in Contemporanul, nr. 17, 1985; T. Raveica, in Cronica, nr. 44, 1985; M. Dragan, in Analele stiintifice ide Universitatii "Al. 1. Cuza", III, Literatura, 1985; Antoaneta Mac ovei, ibidem, 1986; P. Constantinescu, O catedra Eminescu, 1987; I. Zamfirescu, Oameni pe care i-am cunoscut, 1987.
