n. 15 nov. 1911, com. Moroeni, jud. Dambovita - m 19 nov. 1999, Santa Cruz de Tenerife.
Istoric literar, comparatist, prozator, poet si dramaturg.
Fiul lui
Ion Cioranescu, invatator, si al Ecaterinei (n. Teodorescu).
Frate cu loan I. Cioranescu si cu George Cioranescu.
Liceul "Spiru Haret" din Bucuresti; Facultatea de Litere a Univ. din Bucuresti, absolvita in 1933, o data cu Scoala de Arhivistica si Paleografie. Elev la Ecole Roumaine de la Fontenay-aux-Roses (1934-1939), trece doctoratul de stat la Paris, cu o teza despre Ariosto in Franta (1938). Debuteaza in rev. scolara Vlastarul (1926). Colab. la Viata Romaneasca, Revista Fundatiilor Regale, Studii italiene, Revue de literature comparee, Universul literar, Diogene, Ethos etc. Debut editorial cu un studiu critic despre Alexandru Deparateanu (1936). Consilier cultural al ambasadei romane de la Paris (1940; 1945-1946); lector de lb. romana la Univ. din Lyon (1937-1940); director literar al Editurii Contemporane (1942-1945); director al Teatrului Municipal din Bucuresti (1944-1945); inspector general al artelor (1943-1946); director al rev. Universul literar (1944-1945). intors la Paris, e destituit din functiile oficiale romanesti (1946); devine secretar al rev. Le livre (1947-1948); cercetator la Centre National de la Recherche Scientifique (1948); prof. de literatura franceza la Univ. din La Laguna (Tenerife, Spania) din 1948; visitingprofessor la Bahia Blanca, Bordeaux, Londra, Oxford. Romanist de reputatie internationala, a publicat lucrari esentiale de istorie literara romaneasca si de literatura comparata, atat in domeniul teoriei (Principios de literatura comparada, 1964), cat si in cel aplicat (asupra relatiilor literaturii romane cu literaturile franceza si italiana a celei italiene si spaniole cu cea franceza etc), de lexicologie (Diccionario etimologica rumano, 1958-1966; Los hispanistnos en el frances clasico, 1987), de bibliografie (bibliografia literaturii franceze din sec. al XVI-lea - al XVIII-lea), studii si culegeri de documente de istorie romana, balcanica, franceza si spaniola, a cercetat, prezentat si tradus in lb. franceza textele ramase de la Columb, al carui biograf si analist a devenit (Colon y Canarias, 1959; La primera biografia de Cristobal Colon, 1960; Colon humanista, 1967 etc). Autor al unor studii de autoritate asupra literaturii spaniole din "secolul de aur" si a reflexelor sale in spatiul european {El Barroco o el descubrimiento del drama, 1957; Le masque et le visage, 1983), al unor cercetari monografice asupra utopiei, a temelor ruinelor, timpului, a Insulelor Canare in literatura etc, CIORANESCU este, in acelasi timp, si scriitor (romancier, poet, dramaturg) si virtuoz traducator, din lb. franceza in romana, din lb. italiana si spaniola in franceza, din lb. engleza in spaniola etc, unul dintre cei mai completi si mai interesanti oameni de litere pe care tara noastra i-a dat culturii europene.
Surprinzatoare de la inceput prin dimensiunea sa proteica, activitatea lui CIORANESCU ilustreaza inca de pe bancile facultatii preocupari de istorie nationala si universala, de literatura romana veche (cartile populare in special, dupa exemplul profesorului sau,
N. Cartojan, dar si cronicarii, opera istorica a lui I. Budai-Deleanu) si moderna (Carlo-va, Gr. Alexandrescu, Alecsandri), dar mai ales de literatura comparata, domeniu pentru care il recomandau poliglosia, eruditia dobandita foarte de timpuriu in cateva literaturi, spiritul iscoditor, asociativ, capacitatea de a vedea in plan universal evolutia unei probleme, a unei idei literare. O mare parte din studiile sale de tinerete sunt de fapt investigatii asupra scriitorilor romani din perspectiva marilor miscari europene, a dominantelor de gust, moda, ideologie, urmarind nu atat izvoarele (lamurite si ele, adesea, in subsidiar), ci inrudirile si diferentele specifice, care pun in evidenta valentele originale ale scriitorilor nostri, interesul si valoarea acestui tip de cercetare venind din "reconstituirea unei atmosfere literare si facilitatea cunoasterii si analizei procesului de creatie prin izolarea factorilor adiacenti", cum afirma autorul. Monografia unui scriitor de a doua mana (Al. Deparateanu, de pilda) devine astfel o reconstituire a tendintelor generale ale epocii, in care poetul este pretextul si catalizatorul reflectei critice; preferinta cercetatorului se si indreapta foarte curand tocmai spre fenomenele caracteristice unui anumit moment literar (influenta lui Musset in literatura romana, Rollinat si satanismul in poezia noastra) sau spre istoria unei teme literare ("taranul de la Dunare", de pilda), ca modalitate dinamica de investigare a evolutiei conceptelor, gustului, ideilor literare. Corolarul lor firesc este in studiile de tipologie literara propriu-zisa, despre Cultura romana si spiritul european (1942), care afirma europenismul neintrerupt al culturii noastre si rolul sau de mediator intre civilizatiile Orientului si Occidentului, sau Clasicism si romantism in literatura romana (1959), demonstrand "vocatia" romantica a literaturii romane, care nu importa curentul, ci se regaseste prin el si in el "isi realizeaza propriile dimensiuni". Cu timpul, dupa exemplul lui Iorga (in care vazuse "un simbol, reprezentantul viu al unei idei" pentru ca pusese "temeiul pentru prima oara pe puterea de creatie nationala"), aria preocuparilor lui CIORANESCU se adanceste si se diversifica inca. In 1943, publica un studiu despre Teatrul romanesc in versuri si izvoarele lui, unde urmarirea izvoarelor (a modelelor, am spune azi) nu ofera numai cadrul necesar reinvierii epocii, a numeroase piese si reactii critice a vremii, dar si pretextul pentru a studia "progresele literaturii dramatice din acelasi timp cu perfectionarea mijloacelor de expresivitate", adica "mersul ingemanat, in ultima suta de ani, al destinelor teatrului romanesc cu acela al limbajului poetic", insasi materia aleasa ii ofera autorului argumente pentru ideea dupa care "cultura romana n-a cunoscut o epoca si o literatura clasica", ci numai o "conceptie clasica" existenta in proportii diferite, la scriitorii veacului trecut, si ca romantismului "ii datorim tot ce a dat teatrul romanesc in versuri".
Asupra literaturii romane, de fapt niciodata parasita, intre multiplele sale directii de studiu, CIORANESCU revine in decursul timpului fie pentru a lamuri chestiuni de ordin documentar (in general de literatura mai veche), fie pentru a contura personalitatea complexa a cate unui autor, neinteles sau rau inteles din unghiul modernitatii: mai multe articole dedicate prea curand disparutului Al. Busuioceanu sau doua monografii clasice, una consacrata lui Alecsandri (1973), destul de aspra cu teatrul sau, pretuind insa proza si culegerea de poezii populare, si o alta, surprinzatoare, consacrata lui
Ion Barbu (1981), "poate cel mai mare poet roman al secolului"; stralucitoare, demonstratia autorului tinde sa refuze legenda poetului-matematician, definindu-i poezia ca un continent unic, al carui domeniu nu e universul, ci meditatia despre univers. Ambele carti, aparute in englezeste si folosind un fundal comparatist accesibil cititorului strain, plaseaza doi importanti scriitori romani intr-o adevarata si meritata perspectiva universala. Cercetarea sa comparatista este insa reprezentata in ce are aceasta mai bun, inclusiv in dezvoltarile teoretice care decurg firesc din examinarea unui urias material faptic, prin studiile consacrate literaturii spaniole din secolul de aur si efectelor sale asupra literaturii europene, franceze in primul rand: barocul, in care autorul vede, dincolo de trasaturile unui stil, punctul de plecare al modernitatii literare, al cautarii sinelui (El Barroco o el descubrimien-to del drama, 1957), sau investigatia impactului pe care aceasta literatura 1-a avut asupra celei franceze din secolul al XVII-lea, duplicitatea fundamentala a personajelor care o populeaza aparand ca o forma frusta, directa a ambiguitatii constitutive pe care si-o descopera omul modern de la Don Quijote incoace, sfasiat intre aparenta si realitate, intre vis si viata, intre "masca si fata reala" {Le masque et le visage, 1983). Desi umbrita de marea sa cariera stiintifica, opera literara a lui CIORANESCU nu este neglijabila si ilustreaza un artist complet. El debutase in 1926, in revista liceului, cu proze romantioase, dar pline de culoare; va face apoi timide incursiuni in poezie, dar mai ales in traducerea de poezie, dand o remarcabila echivalare a stantelor lui Moreas, poet pe care-1 analizase cu patrundere inca din 1934. in 1954, publica o drama in proza. Don Carlos de Viana, in care eroul se zbate intre datorie si iubire, ca avataruri ale luciditatii omului modern; dilema ii pare insolubila si eroul nu rezista tensiunii, disparand in mister: accident, crima sau sinucidere? Sugestia ultima e ca nici eroul nu ar sti exact ce s-a intamplat, destinul unei vieti nedecise implinindu-se intr-un act obscur, ambiguu. Revenit la proza cu un delicat roman de analiza a psihologiei cuplului [Le couteau vert, 1963), CIORANESCU infatiseaza cateva ipostaze ale esecului erotic. Martori si participanti potentiali la acest joc complicat sunt doi copii, frate si sora, care prefigureaza cu ingenuitate sentimentele ilustrate, cu o anumita oboseala, de cei varstnici.
OPERA
Alexandru Deparateanu, Bucuresti, 1936; L Arioste en France, des origines a la fin du XVIII-eme sitele, I-II, Paris, 1939 (ed. II, Torino, 1963); Vie de Jacques Amyot d apras des documents inedits. Paris, 1941; La tradition historique et l origine des Roumains, Bucuresti, 1942; Teatrul romanesc in versuri si izvoarele lui. Bucuresti, 1943; La Roumanie vue par Ies etrangers, Bucuresti, 1944; Literatura comparata. Studii si schite, Bucuresti, 1944; Atlantic, versuri, Santa Cruz de Tene-rife, 1950; Biografie pentru randunele, versuri, Santa Cruz de Tenerife, 1952; Estudios de literatura espanola y comparada, La Laguna, 1954; Au revoir, Monsieur l Ange, teatru, Paris, 1954; Don Carlos de Viana, drama in patru acte, Paris, 1954; El Barroco o el descubrimien-to del drama. La Laguna, 1957 (versiune romana de F. Tureacu, Cluj-Napoca, 1980); Bibliographie de la litterature francaise du XVI-e siecle, Paris, 1959; Le couteau vert, roman, Paris, 1963 (versiune germana 1965); Principios de literatura comparada, La Laguna, 1964; Bibliographie de la litterature francaise du XVlI-e siecle. Paris, 1967; Colon humanista. Estudios de humanismo atlantico, Madrid, 1967; Bibliographie de la litterature francaise du XVIII-e siecle, Paris, 912
Vasile Alecsandri, New York, 1973; Bibliografia franco-espanola. 1600-1715, Madrid, 1977; Historia de Santa Cruz de Tenerife, Santa Cruz, 1978; Ion Barbu, New York, 1981; Le masque et le visage. Du baroque espag-nol au classicisme frantais, Geneve, 1983; Santa Cruz, primavera y poesia, Santa Cruz de Tenerife, 1986; Jose de Archieta, escritor. La Laguna, 1987; Amintiri fara memorie, Bucuresti, 1995; Ion Barbu, Bucuresti, 1996; Viitorul trecutului. Utopie si literatura, trad. din lb. franceza de Ileana Cantuniari, Bucuresti, 1996; Principii de literatura comparata, trad. de Tudora Sandru Mehedinti, Bucuresti, 1997. Traduceri: J. Moreas, Stante, Bucuresti, 1945; Dante, La Divine Comedie, introduc -tion et notes. Geneve, 1964.
REFERINTE CRITICE
A. Marino, in Ramuri, nr. 9, 1969; M. Bucur, Istoriografia; M. G. Popescu, in Scripta Valachica, voi. IV, 1972;
M. Anghelescu, in Romania literara, nr. 23, 1983;
A. Rauta, in Cuvantul romanesc, Hamilton (Canada), ian., 1984; M. Anghelescu, in
Luceafarul, nr. 25, 1995; Alex. Stefanescu, in Romania literara, nr. 2, 1996; V. Spinei, in Cronica, nr. 21-22, 1996; Tudora Sandru Mehedinti, in Romania literara, nr. 49, 1999.
