 |
|
Doina si iar doina !.cantecul meu e versul
de moarte al poporului la sezatoarea priveghiului.
pamantul ii e de lipsa.si aerul il ineaca. vazut-am flacai
scuturandu-si pletele. si fruntea lor a se increti fara de vreme.,
florile de pe capul copilelor a se vesteji. si poporul cantand in betie
uitarea necazurilor. Trist e cantecul in sarbatorile satului: Birul e greu,
podvoada e grea !. Batranii isi ascund ochii plini de lacrimi, barbatii
stau obiditi., cantecele sa sfarsesc in blastamuri. si copii caineaza
nasterea lor. Poporul e stalpul tarii. fiecare particica de pamant e vapsita
de sangele lui. si intr-o zi ni s'au zis: Munceste, Romane, de dimineata
pana in seara. si rodul muncii nu va fi al tau !. tatal tau ti-au lasat de
mostenire o tarina si arme. si nu te vei bucura de dansele. si tu vei
trai vesnic robind., trupul si sufletul tau vor fi straini pe pamanul inrodit
de tine. vei plati aerul ce rasufli. vei plati soarele ce te incalzeste si
locul unde zac oasele mamei tale, vei plati dreptul sa cresti vaca ce
hraneste pe copiii tai si boul ce-ti ajuta la munca. trupul tau se va garbovi
subt bataie si partea ta in lume va fi ocara ! Veneticii, zisu-ne-au in limba lor:
Al nostru e pamantul si acei ce locuesc pe dansul. ale noastre campurile.
ale noastre dealurile. ale noastre catunele, satele si targurile, colibele si
curtile, toata miscarea si toata suflarea. Tu ai fost puternic si viteaz in lupta.
dar puterile tale s'au tocit de saracie si de stricaciune. si noi am cules rodul
vitejiei tale. vor veni feciori cu mangaieri mincinoase de ti-or povesti ca esti si
tu un popor. noi suntem pastorii. tu esti turma chinurilor. toti isi bat joc de
vieata, munca si saracia ta, si slugile slugilor calc peste trupul tau. cei ce zic
ca sunt alesii tai cresc in mariri si avutii si tie-ti este frig si copiilor tai le este
foame !. Ei fac legi, dar nu pentru dansii, ci pentru impovararea ta !.
Doina si iar doina !.. suntem pribegi in coliba parinteasca. si straini in pamantul
rascumparat cu sangele nostru !.. Dar in campie creste, si pe dealuri iarasi creste o
floare pentru popoarele chinuite. Nadejdea !
Esti searbada si slabanogita.ai suferit toate. o tara de chinuri !. Ridica-ti capul
strivit si cauta de vezi., semne s'au aratat pe ceriu.furtuna mantuirii au inceput !.
(65) Cinge-ti coapsa, tara romana. si-ti intareste inima. miaza noapte si
miaza zi, apusul si rasaritul, lumina si intunericul, cugetul disbracator si dreptatea
s'au luat la lupta. Urla vijelia de pe urma. duhul Domnului trece pre pamant !.
Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care
|
Politica de confidentialitate
|
Scrierile si activitatea publicistica a lui Alecu Russo
Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text
Poezie
