Adam Muller
Dintre criticii romantismului german tinar, Adam Muller (1779
1829) este cel care se apropie de fratii Schlegel si de metafizica
speculativa a lui Schelling si Novalis. in afara de meritul de a fi
ada |
Aleksandr Veselovski (1838-1906)
Acesti doi cercetatori, care au adus o contributie insemnata la
dezvoltarea teoriei literare, au ajuns sa fie apreciati abia in secolul
al XX-lea. Aleksandr Potebnea a fost mai mult lingvist decit teo |
Algernon Swinburne (1837 -1909)
intre scriitorii si criticii englezi ai epocii, Swinburne este
singurul care propune in mod expres o doctrina a artei pentru arta".
Pasajul capital din cartea sa William Blake (1868) suna astfel: Arta |
Anatole France (1844-1924)
Anatole France a pledat pentru un subiectivism complet cu cea
mai mare forta si gratie epigramatica. in prefata la primul volum
din La Vie litteraire (1888) el a formulat aceasta pozitie intr-un
mod c |
Arnim si Kleist
in calitatea lui de coeditor al culegerii Des Knaben Wunder-honi
(1803 1808), Achim von Arnim (1781 1831) face parte dintre cei care
au initiat voga poeziei populare. in eseul sau suplimentar Von Volk |
Arnold Ruge (1802-1880)
Contradictiile dintre discipolii si adeptii lui Hegel au inceput
sa se manifeste inca pe cind maestrul era in viata. Dar sciziunea
propriu-zisa, impartirea hegelienilor in aripa de dreapta si cea de
s |
Arthur Schopenhauer (1788 1860)
Arthur Schopenhauer (1788 1860) si-a publicat sistemul filozofic
in 1819, sub titlul Die Welt als Willc und Vorstellung, clar cartea
a fost foarte putin recenzata si a ramas aproape necitita pina in
p |
August Wilhelm Schlegel - natura poeziei si criticii
S-ar putea considera ca, in general, August Wilhelm Schlegel n-a
facut, in opera lui, decit sa aplice si sa expuna ideile fratelui
sau mai mic. N-ar fi greu sa se intocmeasca o lunga lista de pasaje
p |
Charles Augustin Sainte-Beuve (1804 1869) - critic din suprematiei
criticii franceze
El a devenit Criticul, maestrul, nu numai in Franta, ci pe tot
cuprinsul Europei si al celor doua Americi. Uriasa lui opera include
aproximativ saizeci de volume de critica in sensul larg al cuvintulu |
Charles Baudelaire (1821-1867)
Desigur, nu poate fi vorba de a aplica lui Charles Baudelaire
eticheta de poet simbolist. Din punct de vedere cronologic, el precede
miscarea cu atit de multi ani (incepe sa scrie critica de arta in
1 |
Critica americana
in ultimele decenii, studiind cu minutiozitate istoria veche a
criticii americane, cercetatorii din Statele Unite au demonstrat ca
pina si perioada coloniala a produs un anumit volum de critica litera |
Critica americana Walt Whitman (1819 -1892)
Imaginea despre critica americana in anii treizeci si patruzeci
ai secolului trecut (volumul 3 al prezentei IstoriI) avea drept coordonata
centrala contrastul dintre Poc si Emerson. Dupa jumatatea vea |
Critica engleza
in Anglia, perioada 1830 1850 poate fi privita ca o perioada de
tranzitie. Este drept ca, dupa cum s-a observat, acest lucru se poate
spune despre orice perioada. Dar nu e mai putin adevarat ca acesto |
Critica engleza: istorici si teoreticieni
N-ar fi exagerat sa afirmam ca, in jurul anului 1850, critica
engleza atinge nadirul istoriei ei: marii romantici, Coleridge, Haz-litt
si Lamb se stinsera in al patrulea deceniu al secolului; Carlyle, |
Critica franceza pina la 1850
in Franta, neoclasicismul rigid a apus incet, iar romantismul
emotional care i-a luat locul n-a prea avut ce sa-i ofere criticii
in afara de ideea apelului la sensibilitate si a eliberarii de sub
tira |
Critica franceza: realista, naturalista, impresionista
Principalele devize literare din cea de a doua jumatate a secolului
al XlX-lea, realismul si naturalismul, si-au avut originea in Franta.
De aici s-au raspindit in toate celelalte tari si, deghizate s |
Critica germana
in Vest, literatura germana din cea de a doua jumatate a secolului
al XlX-lea este, pina la aparitia lui Nietzsche, o tena incognita.
Chiar poeti si romancieri de valoare precum Gottfricd Kcller, C.F. |
Critica germana De la Grillparzer la Borne
Moartea lui jean Paul (1825), Friedrich Schlcgel (1829), Hegel
(1831) si, in special, Goethe (1832) a marcat sfirsitul unei epoci
stralucite din cultura germana. Contemporanii au simtit acut ruptura
c |
Critica italiana
Italia a jucat un rol important in istoria criticii, si anume,
in timpul Renasterii, la inceputul secolului al XVIII-lea si apoi,
din nou, in secolul alXIX-lea (De SanctiS) si la inceputul secolului
a |
Critica italiana de la Scalvini la Tenca
in perioada 1830 1850 orientarea spre o critica politica a literaturii,
atit de izbitoare si in Franta, Germania si Rusia, a atins poate gradul
cel mai inalt in Italia. Aici, cel putin in teorie, lit |
Critica italiana dupa De Sanctis
in mod curios, la vremea publicarii ei, marea Istorie a literaturii
italiene a lui De Sanctis n-a beneficiat de nici o recenzie, si, curind
dupa aceea, autorul ei a fost brusc cufundat in uitare sau i |
Critica literara a lui William Wordsworth (1770 1850)
Critica literara a lui William Wordsworth (1770 1850) este de
obicei considerata manifestul curentului romantic englez, semnalul
care a marcat sfirsitul epocii neoclasice. Accentul se pune in intregim |
Critica literara de la Jeffrey la Shelley
Spre deosebire de ceea ce se petrecea pe continent, in Anglia
nu exista o miscare romantica", daca prin aceasta intelegem existenta
unui program literar constient si daca consideram ca folosirea terme |
Critica rusa
Critica rusa prezinta un interes deosebit pentru cel care studiaza
critica literara, nu numai pentru ca arunca o puternica lumina asupra
marii literaturi ruse a secolului al XlX-lea, ci si pentru ca a |
Critici francezi minori Jules Barbey d Aurevilly (1808-1889)
Ar fi o exagerare sa afirmam ca ambitia stiintifica a unor Taine,
Brunetiere si Lanson a fost, la vremea lor, dominanta epocii. Activitatea
critica in Franta (sau, mai curind, la PariS) era atit de di |
Critici literari francezi
in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, cele mai importante
figuri ale criticii si teoriei literare franceze au fost, fara indoiala,
Voltaire si Diderot. Cel de al treilea mare scriitor, Jean-Jac |
Criticii englezi si scotieni minori
in critica literara engleza din a doua jumatate a secolului al
XVIII-lea, figura lui Samuel Johnson ocupa, impunatoare, locul principal.
Dar in jurul lui Johnson s-a desfasurat o activitate intensa, c |
Criticii italieni
De obicei se considera ca in Italia curentul romantic a inceput
odata cu polemica slirnita de un articol din 1816 al Doamnei de Stael,
care ii indemna pe italieni sa traduca opera lui Shake-speare si |
Criticii rusi conservatori - Apollon Grigoriev (1822-1864)
Ar fi nedrept sa ne concentram asupra criticilor rusi radicali,
neglijind seria paralela de critici conservatori. Desi astazi sint
dati uitarii, scrierile lor nemaifiind reeditate, cred ca merita aten |
Criticii rusi radicali - Nikolai Cernisevski (1828-1889)
Dupa moartea lui Belinski (1848), in critica rusa a existat un
vid de citiva ani. Dar la mijlocul deceniului al saselea un discipol
devotat al lui Belinski, Nikolai Cernisevski, a inceput sa publice
a |
Danezul singuratic: Georg Brandes
Cind, in iunie 1914, George Brandes (1842 1927) se afla la New
York pentru a tine o conferinta despre Shakespeare, autoritatile politienesti
au fost nevoite sa intervina spre a imprastia o multime de |
Denis Diderot (1713-1784) critic literar
iata un subiect in fata caruia ne oprim derutati. Motivele pentru
care prezentarea coerenta a conceptiilor lui Diderot despre literatura
si poezie este atit de dificila ni se par destul de evidente. S |
Dilemele unei istorii a criticii literare
Pe masura ce o opera monumentala de sinteza se extinde tot mai
mult in dimensiuni, insumind in acelasi timp epoci din ce in ce mai
numeroase si mai complexe, autorul ei ne lasa sa intelegem ca este
in |
Dmitri Pisarev (1840-1868)
Dmitri Pisarev s-a afirmat in critica literara ca rival al lui
Dobroliubov, ale carui vederi si interpretari le-a contrazis si respins.
Dar aceasta rivalitate nu trebuie sa ascunda faptul ca Pisarev a |
Doamna de Stael si Cliateaubriand
in Franta neoclasicimul a dainuit mai mult decit in oricare alta
tara importanta, si nu numai ca bun-gust" clar definit, ci si ca sistem
de reguli si precepte. Revolutia franceza, in ciuda faptului ca |
Edgar Allan Poe (1809-1849)
S-ar putea arata cu usurinta ca Edgar Allan Poe a fost un cronicar
literar care a reflectat gustul epocii sale si care a folosit metodele
si diferitele stiluri ale revistelor britanice contemporane si |
Edmond Scherer (1815-1889)
Edmond Scherer ofera exemplul unui contrast de la sine graitor,
in anii primei sale tinereti a fost teolog protestant, pentru ca apoi,
pierzindu-si credinta, sa devina, la virsta de 46 de ani cr |
Emile Hennequin (1859-1888)
Alta incercare de sistematizare a criticii este aceea facuta (ie
Emile Hennequin, in opusculul La Critiqnc scicntifiqitc (1888). Hennequin
este astazi aproape uitat. Cele trei volume, nu prea .groase, |
Emile Montegut (1826-1895)
Nimic rigid la Emile Montegut. Personalitate cit se poate de flexibila
si comunicativa cu audienta larga la cititor, eseistul are merite
considerabile in propagarea, in Franta, a cunostintelor despre |
Emile Zola (1840-1902)
Ca teoretician, Emile Zola este judecat aproape intotdeauna dupa
eseul introductiv la Le Roman experimental (1880). Angus Wilson si
F.W.J. Hemmings, care s-au aplecat cu intelegere asupra romanelor
lu |
Estetica lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831)
Estetica lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831) reprezinta
punctul culminant atins, in uimitoarea ei dezvoltare, de gindirea
estetica germana. Hegel rezuma dar in mod creator ideile lui Kan |
Feodor Dostoevski (1821-1881)
Privit din perspectiva actuala, Grigoriev este complet umbrit
de Feodor Dostoevski care, alaturi de Tolstoi, se impune ca figura
cea mai mare a literaturii ruse din a doua jumatate a secolului al
XlX- |
Filozofii germani - Solger
Karl Wilhelm Ferdiuand Solger (1780 1819) pare a fi, la prima
vedere, unul dintre esteticienii care se situeaza undeva pe drumul
ce duce de la Schelling la Hegel. Solger 1-a criticat sever pe Schel- |
Francesco De Sanetis
In patria sa, Italia, Francesco De Sanetis (1817 1883) este considerat
Criticul prin excelenta, un clasic national ale carui voluminoase
opere apar uneori reeditate in cite trei editii paralele, emu-l |
Fratii Grimm
Ideile exprimate de Gorres cu mare fervoare emotionala, in tr-o
cascada de metafore, au fost dezvoltate simultan, mai sobru si mai
stiintific, de fratii Grimm. in ceea ce priveste problema centrala,
d |
Friedrich Hebbel (1813-1863)
in special pe la inceputul secolului nostru, Friedrich Hebbel
s-a bucurat de o mare faima in Germania. Piesele i-au fost jucate
pe numeroase scene, operele i-au fost reeditate, i s-au dedicat studii
a |
Friedrich Nietzsche
in Germania, partea finala a secolului al XlX-lea apare dominata
cel putin retrospectiv de personalitatea lui Friedrich Nietzsche (1844
1900). Este vorba, intr-adevar, de unica figura literara ger |
Friedrich Schlegel (1772-1829) - activitatea lui critica
Dintre cei doi frati Schlegel, Friedrich (1772-1829), cu cinci
ani mai tinar dccit August Wilhelm (1767-1845), a avut spiritul cel
mai original si mai fecund. Activitatea lui critica a precedat-o,
in |
Friedrich Schleiermacher (1768-1834)
Friedrich Schleiermacher (1768-1834), cel mai important teolog
luteran al secolului, traducatorul si comentatorul german al lui Platon,
a fost aproape necunoscut ca estetician inainte ca Croce sa-i fi |
Georg Gottfried Gervinus (1805-1871)
Gervinus ar fi fost ingrozit daca s-ar fi vazut pus in acelasi
grup cu scriitorii Germaniei Tinere". Printre primele lui articole
figureaza un atac taios la adresa lui Borne, iar despre Heinc si tovar |
George Bernard Shaw (1856-1950)
George Bernard Shaw ar putea aparea, la prima vedere, ca prototipul
criticului anti-victorian, dusman al ipocriziei si multumirii de sine,
nimicitor (proclamat cu de la sine puterE) al valorilor burgh |
George Saintsbury (1845-1933)
Saintsbury s-a impus drept criticul, eruditul si istoricul literar
cel mai influent de la inceputul secolului al XX-lea. Deceniile de
dupa moarte au adus un declin relativ al reputatiei sale; nu de mu |
Germania Tinara si criticismul
O rezolutie a Dietei germane din 10 decembrie 1835 suprima o coterie
literara cunoscuta sub numele de A«Germania TinaraA»". Erau mentionati
cinci scriitori: Heine, Gutzkow, Wienbarg, Laube si Mundt. S |
Goethe - activitatea lui de critic literar
Goethe (1749 1832) a scris o intreaga biblioteca, iar despre el
s-a scris o biblioteca inca si mai mare. De aceea ne surprinde sa
constatam ca nu exista nici o lucrare care sa discute pe larg si in
mo |
Gorres - critic literar german
in jurul anului 1806, in atmosfera intelectuala germana se remarca
o schimbare considerabila. Ascensiunea lui Napoleon si infringerea
Prusiei in batalia de la Jena au trezit in sinul germ |
Gustave Flaubert (1821-1881)
Aceasta trasatura o gasim, in teorie si in practica, la Gustave
Flaubert. Doamna Bovary i-a deconcertat si i-a socat pe contemporani
din cauza atitudinii scriitorului. Armand Pontmartin, critic conser |
Gustave Lanson (1857-1934)
Pentru secolul al XX-lea, Gustave Lanson a devenit un fel de simbol
al istoriei literare franceze de tip academic. El este considerat,
chiar si astazi, capetenia erudita a pozitivismului" literarfranc |
Guy de Maupassant (1850-1893)
Aceasta sinteza a fost realizata, intr-un mod lipsit de originalitate,
la un nivel inferior si nu fara contradictii, de catre Maupassant,
devotatul discipol al lui Flaubert. in doua prefete, una la co |
Hazlitt, Lamb si Keats
William Hazlitt (1778 1830) este de obicei considerat un discipol
al lui Coleridge: prestigiul acestuia c atit de mare, incit relatia
lui Hazlitt cu el c conceputa ca una de dependenta, in special in
|
Hegelienii
Dintre toate sistemele filozofice idealiste germane, cel hegelian
a avut, in mod categoric, cele mai largi reverberatii in critica literara.
Prelegerile de estetica ale lui Hegcl au fost publicate pos |
Heinrich Heine (1797-1856)
Fata de contemporanii sai germani, Heine este atit de scin-teietor,
de spiritual, de sprinten si de percutant, si are, ca poet, o reputatie
atit de mare (in special in afara GermanieI), incit chiar si |
Henry James
Chiar intre criticii care ii sint favorabili, opiniile cu privire
la statura lui Henry James, criticul, sint extrem de divergente. T.S.
Eliot considera, de pilda, ca Henry James este, categoric, lipsi |
Hippolyte Taine
Numele lui Taine evoca in mod aproape obligatoriu trei termeni:
rasa, mediu si moment. Reputatia lui recunoscuta este aceea de fondator
al unei stiinte sociologice a literaturii. Totusi, cel putin in |
Honore de Balzac (1799-1850)
Balzac poarta, pe buna dreptate, titlul de parinte al romanului
social modern. in prefata la Comedia umana (1842) el si-a exprimat
ambitia de a scrie istoria uitata de atiti istorici, cea a moravurilo |
Istoria literara franceza Ferdinand Brunetiere (1849-1906)
Reputatia lui Ferdinand Brunetiere este astazi in eclipsa. in
parte, numele lui sufera reversul inevitabil al imensei puteri de
ordin practic, exercitata de critic in timpul vietii sale. Din 1893
devi |
James Russell Lowell (1819-1891)
Whitman obisnuia sa citeasca Iliada in sinul naturii, scaldat
in lumina soarelui, pe fundalul unor privelisti si perspective vaste,
ori cu fata la talazurile marii"1. Lowell si-a intitulat culegerile
|
Jean Paul (Johann Paul Kichter 1763-1825) prezenta sa in istoria
criticii literare
Jean Paul (Johann Paul Kichter, 1763-1825) este autorul unei introduceri
in estetica, Vorschule der Aesthetik (1804), care merita atentie in
prezenta istorie a criticii literare deoarece nu reprezinta |
John Addington Symonds (1840-1893)
intr-o epoca critica si istorica de amploare considerabila, John
Addington Symonds reuseste, aparent, sa infaptuiasca, fara prea mari
dificultati, o sinteza a celor mai diverse elemente de gindirc. Sc |
John Ruskin (1819-1900)
La prima vedere, Ruskin nu pare sa-si gaseasca locul intr-o istorie
a criticii literare. Desigur, din opera lui se pot culege numeroase
opinii despre scriitori, opinii care, lucru deloc surprinzator, |
John Stuart Mill (1806-1873)
Cel putin de cind Platon i-a izgonit pe poeti din republica lui,
poezia si-a avut mereu detractorii ei. De-a lungul istoriei, adversarii
au numit-o mincinoasa, imorala sau inutila, in timp ce adeptii |
Jules Lemaitre (1853-1914)
Este greu sa operam distinctii intre teoriile fundamentale ale
lui Lemaitre si cele ale lui France. Ambii sint tributari scepticismului
si diletantismului lui Renan si continua latura sceptica a lui S |
Kant si Schiller
Spre sfirsitul secolului al XVIII-lea, ca urmare indeosebi a publicarii
lucrarii lui Kant Kritik cier Urteilskraft (1790), Germania a inceput
sa produca un sir nesfirsit de carti de estetica si poetic |
Karl Marx (1818 1883) si Friedrich Engels (1820 1895) - Teoriile
si opiniile literare
Teoriile si opiniile literare ale lui Karl Marx (1818 1883) si
Friedrich Engels (1820 1895) exercita si astazi o uriasa influenta.
Marx si Engels n-au fost critici literari de profesie; ei s-au intere |
Leigh Hunt (1784-1859)
Dupa cum am vazut, in teoria sa literara De Quincey se apropie
cel mai mult de Wordsworth. Leigh Hunt, daca putem generaliza in legatura
cu uriasa lui opera, care cuprinde vreo cincizeci si cinci de t |
Leslie Stephen (1832 -1904)
Nimeni nu pune la indoiala importanta deosebita a personalitatii
lui Leslie Stephen pentru variate domenii ale cunoasterii: ca prim
redactor al Dictionarului biografic national este autorul a nu mai
|
Lessing (critic german) si precursorii sai
in Germania, dezvoltarea criticii si teoriei literare s-a deosebit
in multe privinte de dezvoltarea acestor descipline in alte tari occidentale.
indelungata traditie a poeticii germane renascentiste s |
Lev Tolstoi (1828-1910)
Mica lucrare a lui Tolstoi Ce este arta? (1898) e de obicei tratata
ca aberatia de batrinetc a unui mare om; e considerata una dintre
cele mai putin inteligente carti care s-au scris vreodata"1; e con |
Matthew Arnold (1822-1888)
Locul cistigatle Matthew Arnold (1822-88) ca cel mai important
critic englez din a doua jumatate a secolului al XlX-lea, nu pare
sa fie astazi serios contestat de nimeni. Statura lui Arnold nu se
dato |
Miscarea estetica engleza
Este curent acceptata ideea ca o miscare estetica" ar fi luat
fiinta in Anglia odata cu John Ruskin, si ca si-ar fi dat obstescul
sfirsit odata cu procesul lui Oscar Wilde (1895). Ar fi totusi gresit
|
Nikolai Dobroliubov (1836-1861)
Cernisevski a avut meritul de a-si fi dat singur seama ca principala
lui chemare nu era critica literara, fapt pentru care, in 1857, a
cedat rubrica literara de la Contemporanul tinarului sau discipol |
Nikolai Strahov (1828-1896)
Grigoriev a murit in 1864; Dostoevski, dupa esecul celor doua
periodice ale sale, Vremea si Epoha (1861 1864), n-a mai scris critica
literara. in Jurnalul scriitorului, incercarea lui jurnalistica d |
Novalis - critic romantic german
Saintsbury 1-a numit pe Novalis (Friedrieh von Hardenberg, 1772
1801) nu numai cel mai mare critic romantic german", preferindu-1
fratilor Schlcgel, ci si, intr-un anumit sens, cel mai mare critic
pe |
Oscar Wilde (1854-1900)
in scrisoarea teribil de acuzatoare adresata lui Lord Alfred Douglas,
si cunoscuta sub numele de De Prafundis (1897), Wilde marturisea despre
sine, ca a fost un om intretinind raporturi simbolice cu a |
Paul Bourget (1852-1935)
Barbcy d Aurevilly, Scherer si Montegut apartin unei generatii
mai vechi; mai tiuara generatie poarta amprenta lui Taine, se impartaseste
din ambitiile stiintifice ale epocii, are, despre studiul lit |
Ralph Waldo Emerson (1803-1882)
Ralph Waldo Emerson expune o teorie simbolista a poeziei de un
extremism deosebit de pronuntat. La el arta este complet inclusa intr-o
conceptie monista despre lume, in care functioneaza ca un limbaj |
Romantismul german timpuriu - Schelling
De obicei se considera ca izvorul esteticii germane este Kant;
dar se poate face observatia ca romanticii germani n-au adoptat niciodata
pozitia lui principala si ca, in mod cert, n-au avut atitudinea |
Samuel Johnson reprezentant al neoclasicismului englez
Samuel Johnson (1709 1784) nu poate fi considerat un simplu reprezentant
al neoclasicismului englez. Este adevarat ca el exprima, cu convingere,
multe dintre locurile comune ale neoclasicismului si ca |
Samuel Taylor Coleridge (1772 1834) filozof si critic literar
Reputatia lui Samuel Taylor Coleridge (1772 1834) ca filozof si
critic este astazi mai mare ca orieind. Eliminind, unul dupa altul,
o seric de posibili pretendenti la titlul de cel mai mare critic,
Sa |
Simbolistii francezi
Nu numai in Franta, dar pretutindeni in lumea occidentala a secolului
al XX-lea, conceptiile despre poezie sint dominate de doctrinele enuntate
de miscarea simbolista franceza. Aceasta influenta se da |
Stendhal si Hugo
Istoria miscarii romantice franceze, care a culminat in 1830 cu
triumful lui Hemani, a fost investigata pina in cele mai mici detalii
si prezentata in numeroase lucrari. Ea consta doar in parte din ci |
Stephane Mallarme (1842-1898)
Stephane Mallarme ramine legat, in constiinta publica, de ideea
poeziei pure, obscure si ermetice, mai putin datorita teoriilor sale,
cit prin propria sa munca austera si dificila ca si prin exemplul
|
Sturm und Drang si Herder
Lessing a incercat sa dea o noua formulare crezului neoclasic
prin abandonarea versiunii lui franceze si inlocuirea acesteia cu
o interpretare mai libera a lui Aristotel, interpretare ce-i permitea
sa |
Thomas Babington Macaulay (1800-1859)
Uriasa reputatie de critic a lui Macaulay a apus mai repede decit
reputatia oricaruia dintre ceilalti critici victorieni importanti,
in Estetica lui Croce el e mentionat, ca reprezentantul criticii en |
Thomas Carlyle (1795-1881)
Astazi Carlyle e privit cu aversiune sau cu plictise ala mai degraba
decit cu admiratie. Este considerat un premergator al lui Hitler,
un propagator al cultului eroilor-supraoameni pentru care cei put |
Thomas de Quincey (1785-1859)
De Quincey a fost adesea prezentat ca un Coleridge minor, fiind
chiar numit adjectivul care a stat pe linga substantivul Coleridge"1.
Nu incape indoiala ca De Quincey a avut o admiratie inflacarata pe |
Vissarion Belinski (1811-1848)
Primul critic rus de importanta internationala a fost Vissarion
Belinski. De fapt ci este cel mai important critic din intreaga istorie
a literaturii ruse, neavind nici un rival serios in ceea ce priv |
Walter Bagehot (1826-1877)
Un observator avizat vedea in Walter Bagehot pe unul din cei mai
neasteptati si alerti dintre scriitorii neglijati ai epocii victoriene"1,
iar in urma cu aproape doua decenii, o teza bine argumentata |
Walter Pater (1839 -1894)
Walter Pater se afla astazi in eclipsa. Citit acum intr-un cerc
mai redus, criticul este, in general, cotat drept impresionist". T.S.
Eliot il citeaza drept exemplul tipic al eseistului practicind cri |
Wilhelm Dilthey
Wilhclm Dilthey (1833 1911) a fost un filozof a carui Lebens-philosophie
anticipeaza unele dintre ideile lui Bergson si ale existentialismului;
a fost un psiholog care a impulsionat psihologia gesta |
Wilhelm Heinrich Wackenroder (1773 1798) si prietenul sau Ludwig
Tieck (1773 1853)
Wilhelm Heinrich Wackenroder (1773 1798) si prietenul sau Ludwig
Tieck (1773 a? 1853) sint de obicei asociati cu Novalis, dar, de fapt,
prin gindirea lor estetica si prin formatia lor intelectuala |
William Dean Howells (1837-1920)
Teoria propriu-zisa a realismului a fost importata din Europa
la o data foarte tirzie, cu toate ca practica observatiei atente si
tehnica de tip realist in prozele de coloratura locala, in manifesta |
